Adrian Furnicã

Arhiva - Ianuarie 2008

Cuvinte nerostite

Am încercat sã umplu
Tãcerea dintre noi
Cu umbrele cuvintelor de dragoste
Nerostite
Neluminate și
Nebãnuite
Pe care le-am visat spuse

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat

Sentimente la întâmplare

Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște

Într-o cutã

Treceam azi noapte prin memorie
Când te-am gãsit ascunsã într-o cutã
A unui vis rãzleț de dragoste
Uitat și un pic prãfuit de
Nefolosințã

Palidã mângâiere

E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât

Altfel, de ce?

Presimt cã ai sã mã iubești
Și tu cândva
Și, de aceea, m-am gândit
Cã ar fi bine sã mã obișnuiesc

Mirare

Am venit la recepția
Inimii tale
În încercarea de a gãsi un loc
Sã-mi cazez și eu sufletul
Undeva
Ca sã nu doarmã rãtãcit

În spatele urechii

Suspinul tãu
Nãscut din tãcerea
Alunecoasã a universului
În mișcare
Asudat

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor

În aceeași direcție

Visam cã mã visai cum te
Visez și treaz
Și suspinam când
Suspinai cã te iubesc
Prea puțin
Și mã gândeam cum mã gândești
Și tu cã mã gândesc la tine
Și lãcrimam din ce mi se pãrea

Aproape

Și ce dacã te iubesc fãrã speranțã?
E felul meu de a trãi cu tine în gând
Știindu-te aproape,

Minunea de a fi existat

Îmi zboarã printre gânduri
Fulgi de zãpadã
Care se așeazã apoi peste
Tot și toate
Îmbrãcând în alb și cele mai negre
Amintiri
Astfel încât, de departe, totul sã parã
Atât de frumos și de pur

Clipa în care m-ai sãrutat

Tu și restul lumii

Din când în când mã invit la
O cafea, așa, ca sã mai stau de vorbã
Cu mine însumi.

Mai flecãrim, mai tãiem
Firul în patru
Îi facem nod și-l tãiem din nou
Apoi împarțim infinitul în douã:
Tu
Și restul lumii.

Simțuri zdrențuite

Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a


Alte articole:

  1. 40% mediocritate prin lege
  2. Loterie
  3. O lume fara iubire (neterminata)
  4. Daca ar fi mute ?
  5. Gind fara numar
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Să guverneze ăştia peste malluri
  8. Ghinion ca a nins
  9. Cum isi bate joc HP de parteneri
  10. Bogdan Baltazar te urasc!!
  11. Fomista care maninca pe ascuns !!
  12. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
  13. În direcția ta
  14. Bodnariu....Cazul Bodnariu ?
  15. Mai… de tot
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Am 49 de ani...
  18. Zâmbet rece
  19. Decupaj
  20. Uritul si analfabeta....

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii