Timp de aproape 40 de zile am participat la manifestatiile din Piata Universitatii in 1990. Eram tinar si visitor. Inca mai credeam in Revolutie ca un copil care crede in Mos Craciun. Mergeam seara de seara sa pun umarul la alungarea lui Iliescu pe care il credeam atunci doar impostor. Mai tirziu am descoperit ca e si criminal dar asta e alta poveste. Cintau acolo niste baieti, unii vorbeau din balcon dar cel mai multi imi placea cind toata lumea isi scotea cheile din buzunar si scuturindu-le tare strigau “ Ti-a sunat ceasul, ti-a sunat ceasul “ Banuiam ca nu putem schimba mare lucru dar cu siguranta pe noii guvernanti ii enervam foarte rau. Credeam cu tarie ca societatea se va modifica radical din strafunduri, ca romanii isi doreau profund sa o rupa de tot cu regimul Ceausescu. Gresea ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
2. Inventar
3. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
4. Premiile cururilor !!
5. Gind fara numar
6. Întuneric
7. Inca un matinal de poveste
8. Ziua cind a murit onoarea
9. De ce-mi lipsești
10. Isteria salveaza Romania
11. Mã doare
12. Va place Brahms ? Dar salamul ?
13. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
14. Severin, Lucescu şi Onoarea
15. Gascalizarea Romaniei
16. Sa ne sacrificam copii
17. Îmbrãcatã în luminã
18. O singurã ființã
19. Împotriva mea
20. Fomista care maninca pe ascuns !!