Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
Trăiesc tot timpul apăsat de sindromul evadării. Caut locuri în care să uit de societatea în care trăiesc, mă refugiez adesea între prieteni pe care îi folosesc ca pe un scut, îmi caut liniştea în literatură, film şi teatru, dar cel mai adesea în muzică. Aşa că de fiecare dată când am ocazia merg la concerte. Aşa am făcut şi aseară. Mi-am luat familia şi am mers să-l văd şi să-l ascult pe Al di Meola. Am acasă toata discografia lui plus toate cd-urile pe care apare ca invitat şi, bineînţeles, "Friday night in San Francisco" pe care apare cu John McLaughlin şi Paco de Lucia, album care mi-a schimbat definitiv percepţia despre ce se poate cânta la o chitară acustică. Am ajuns la Sala Palatului cam cu o oră mai devreme ca să mă plimb un pic pe lângă ...