Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...

««  Citeste mai mult  »»

Iata ca la prinz, in timpul mesei, la un momet dat s-a inaintat adunarii sintagma “barbat de casa”, bineinteles de catre o fata. Nu m-am putu abtine si am cerut lamuriri, o dezvoltare a subiectului, o dezbatere. Intr-o prima faza conceptul nu a putut fi definit exact, ca o definitie de dictionar care sa dezvaluie un arhetip, un prototip, un etalon. Ce o fi totusi ascuns in spatele acestei idei ?
Sincer, mie mi-a trecut prin fata ochilor o imagine care se regaseste in memoria mea din copilarie si care se aseaza ca o manusa peste “barabtul de casa”, cind duminica, intre blocuri, dupa ce oamenii muncii ieseau la “munca voluntara” si dupa ce reglau jigloarele la Dacii, se asezau, inainte de a fi strigati de consoarte la masa duminicala, pe niste banci de beton turnate d ...

««  Citeste mai mult  »»

A fost odata ca niciodata un cartier frumos. Construit conform legendei pe locul unde Tudor Vladimirescu si-a asezat tabara in timpul campaniei din 1821, cartierul a fost de la inceput o oaza de liniste, cu spatii largi si bulevarde late, cu multa verdeata si foarte curat. Prin anii 60-70 erau doar citeva linii de autobuze iar coloana vertebrala a transportului in comun era linia de autobuze 37 pe care niste masini Skoda cu burduf si o umflatura peste motor linga sofer isi faceau treaba cu stoicism. Mai erau si liniile de troleibuz 84, 93 si 90 care completau peisajul si cu asta gata. Dimineta si pe la prinz, din cind in cind treceau siruri de militari incolonati care cintau in drum spre poligon pe care noi copii ii insoteam pret de citeva intersectii. Printre blocuri, in zilele de vara, m ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Cretinii recidiveaza
2. În aceeași direcție
3. Moartea nu mai vine pe banda de magnetofon
4. Geometria iubirii
5. Stiti cit de tare ma enerveaza ???
6. Taxe contra demisie
7. Cu o secundã mai târziu
8. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
9. Univers infinit de plăceri
10. Ochii tãi
11. Acest sentiment
12. Sebastian Ghita mi-a devenit si mai simpatic
13. Sint curios sa citesc si eu...
14. Nimeni nu are rest in magazine ?
15. De ce ar trebui sa demisioneze Lucescu jr !
16. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
17. Bogdan Baltazar te urasc!!
18. Mahalagismul normal, uzual, national
19. Conținut
20. Sentimente la întâmplare