Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...

Cum arata azi...barbatul de casa ?

Iata ca la prinz, in timpul mesei, la un momet dat s-a inaintat adunarii sintagma “barbat de casa”, bineinteles de catre o fata. Nu m-am putu abtine si am cerut lamuriri, o dezvoltare a subiectului, o dezbatere. Intr-o prima faza conceptul nu a putut fi definit exact, ca o definitie de dictionar care sa dezvaluie un arhetip, un prototip, un etalon. Ce o fi totusi ascuns in spatele acestei idei ?
Sincer, mie mi-a trecut prin fata ochilor o imagine care se regaseste in memoria mea din copilarie si care se aseaza ca o manusa peste “barabtul de casa”, cind duminica, intre blocuri, dupa ce oamenii muncii ieseau la “munca voluntara” si dupa ce reglau jigloarele la Dacii, se asezau, inainte de a fi strigati de consoarte la masa duminicala, pe niste banci de beton turnate d ...

Dati-mi inapoi Drumul Taberei

A fost odata ca niciodata un cartier frumos. Construit conform legendei pe locul unde Tudor Vladimirescu si-a asezat tabara in timpul campaniei din 1821, cartierul a fost de la inceput o oaza de liniste, cu spatii largi si bulevarde late, cu multa verdeata si foarte curat. Prin anii 60-70 erau doar citeva linii de autobuze iar coloana vertebrala a transportului in comun era linia de autobuze 37 pe care niste masini Skoda cu burduf si o umflatura peste motor linga sofer isi faceau treaba cu stoicism. Mai erau si liniile de troleibuz 84, 93 si 90 care completau peisajul si cu asta gata. Dimineta si pe la prinz, din cind in cind treceau siruri de militari incolonati care cintau in drum spre poligon pe care noi copii ii insoteam pret de citeva intersectii. Printre blocuri, in zilele de vara, m ...


Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Anticariat
  3. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Irinel mai tare ca Osama şi Oana mai tare ca Obama!
  6. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  7. Moni, Iri, Zavoranu, Pepe...o rusine
  8. Anti hypermarket-uri
  9. Indigestie
  10. Fantoma din sectorul 6
  11. Prima zi de normalitate in Romania...
  12. Nu mai am chef de francezi cu gura mare
  13. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  14. Prostia si nesimtirea sint pandemice
  15. Dorul de motoreta Mobra
  16. Biografie
  17. Şi tăcerea omoară sau cum aplică biserica politica struţului
  18. Încã te iubesc
  19. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  20. Despre claponii fricosi cu trompeta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii