Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...

Cum arata azi...barbatul de casa ?

Iata ca la prinz, in timpul mesei, la un momet dat s-a inaintat adunarii sintagma “barbat de casa”, bineinteles de catre o fata. Nu m-am putu abtine si am cerut lamuriri, o dezvoltare a subiectului, o dezbatere. Intr-o prima faza conceptul nu a putut fi definit exact, ca o definitie de dictionar care sa dezvaluie un arhetip, un prototip, un etalon. Ce o fi totusi ascuns in spatele acestei idei ?
Sincer, mie mi-a trecut prin fata ochilor o imagine care se regaseste in memoria mea din copilarie si care se aseaza ca o manusa peste “barabtul de casa”, cind duminica, intre blocuri, dupa ce oamenii muncii ieseau la “munca voluntara” si dupa ce reglau jigloarele la Dacii, se asezau, inainte de a fi strigati de consoarte la masa duminicala, pe niste banci de beton turnate d ...

Dati-mi inapoi Drumul Taberei

A fost odata ca niciodata un cartier frumos. Construit conform legendei pe locul unde Tudor Vladimirescu si-a asezat tabara in timpul campaniei din 1821, cartierul a fost de la inceput o oaza de liniste, cu spatii largi si bulevarde late, cu multa verdeata si foarte curat. Prin anii 60-70 erau doar citeva linii de autobuze iar coloana vertebrala a transportului in comun era linia de autobuze 37 pe care niste masini Skoda cu burduf si o umflatura peste motor linga sofer isi faceau treaba cu stoicism. Mai erau si liniile de troleibuz 84, 93 si 90 care completau peisajul si cu asta gata. Dimineta si pe la prinz, din cind in cind treceau siruri de militari incolonati care cintau in drum spre poligon pe care noi copii ii insoteam pret de citeva intersectii. Printre blocuri, in zilele de vara, m ...


Alte articole:

  1. Cum te visez?
  2. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  3. Labirintul
  4. Prostia si nesimtirea sint pandemice
  5. 164 de mistreti
  6. O lume fara iubire (neterminata)
  7. Nu stim sa protestam
  8. Cuvinte nerostite
  9. Cacatul artistului e mai ieftin in Black Friday !!!
  10. Fotbalul se joacă în altă parte
  11. Într-o cutã
  12. Inca un matinal de poveste
  13. Gind constant
  14. Nu ma simt vinovat !!!
  15. Iubita mea
  16. Jocul
  17. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  18. Concluzia dupa inca un drum la Craiova...
  19. De ce ar trebui sa demisioneze Lucescu jr !
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii