Cum arata azi...barbatul de casa ?
Iata ca la prinz, in timpul mesei, la un momet dat s-a inaintat adunarii sintagma “barbat de casa”, bineinteles de catre o fata. Nu m-am putu abtine si am cerut lamuriri, o dezvoltare a subiectului, o dezbatere. Intr-o prima faza conceptul nu a putut fi definit exact, ca o definitie de dictionar care sa dezvaluie un arhetip, un prototip, un etalon. Ce o fi totusi ascuns in spatele acestei idei ?
Sincer, mie mi-a trecut prin fata ochilor o imagine care se regaseste in memoria mea din copilarie si care se aseaza ca o manusa peste “barabtul de casa”, cind duminica, intre blocuri, dupa ce oamenii muncii ieseau la “munca voluntara” si dupa ce reglau jigloarele la Dacii, se asezau, inainte de a fi strigati de consoarte la masa duminicala, pe niste banci de beton turnate din preaplinul de cimet ciordit de pe santiere, incingind o “tabla” la doi lei “linia” si cinci lei “martul” sau un sah viteza de tip sa “moara Kasparov de ciuda”. Se poate ca aia sa fi fost barbatii de casa ? Cu siguranta nu trageau cu ochii la nici o vecina si nici la vreo fetiscana devenita frivola peste iarna de frica telefonului fara fir care s-ar fi incins degraba, facindu-i de ocara pe toata scara. Existau desigur si niste escapade de circumstanta, ca deh, oameni sintem, dar de frica chemarii la “B.O.B” sau la sindicat, erau pazite cu stasnicie de ochii si urechile intrusilor. Consoartele erau cam pe locul doi in cazurile de adulter ca doar totul este iertator iar instantele te tineau la un divort si doi, trei ani. Dar sa revenim la “barbatul de casa” cu carnet de partid si vocatie proletara. In maieu, pantaloni de trening sau cu salopeta de fabrica, incaltat cu papuci de piele luati de la cooperativa de productie, ca nu prea existau de plastic, cu o sticla ascunsa dupa piciorul din cornier al mesei de beton din care turnau pe rind in paharele aduse din casa, al nostrum “barbat de casa” se trezea strigat de la balcon de perechea din dotare sa vina la masa.
- Fane ( sau Gicule, Vasile ), hai la masa. Ia-l si pe ala micu din curtea scolii si vino sus.
Fane mai sulfa odata in zaruri, arunca pentru lovitura fatala pe care i-o pregatea lu’ nea Grigore de la scara 2 si dupa o sudalma indesata si un strigat de victorie, prindea paharele cu degetele inuntru si se ridica . Gasca se cam spargea repede pentru ca pe toti ii astepta acelasi ritual. “Barbatul de casa” al nostru isi incheiase menirea pe ziua in curs pentru ca dupa ce minca se “trintea” nitel pin’ pe la 5 cind se aseza tacticos la televizor sa urmareasca “ Telecinemateca” sau “Antena va aprtine” si filmul bulgaresc de senzatie oferit de televiziunea sporadica si constant efemera…
“Barbatul de casa” avea si alte calitati. Nu lipsea de la serviciul unde lucra in accord, nu intirzia de frica pontajului, avea rate la CAR, obtinea bilete prin sindicat la Amara sau Singeorz unde se deplasa cu copilul, jumataea si mama jumatatii ( mama ei de mama a jumataii !!) inevitabila si constanta, platea meditatiile copilului ( sa faca si asta micul ceva in viata ), megrea la tara la soacra si aducea produse BIO de care nu stia ca asa se vor numi peste 30 de ani, tragea cu aspiratorul, batea covoarele, schimba becurile in casa suit pe un scaun de bucatarie, punea rufe in masina de spalat Alba Lux cu storcator ( luata cu greu dupa o lunga asteptare pe lista ). Iarna iesea la zapada, se invirtea de o canistra de benzina in plus, si avea pe cineva care sa-i dea doua pungi de “Fratii Petreus” pe sub mina la alimentara. Mergea la teatru cu bilete de la casa de bilete si isi punea costumul cel bun si la cinema, unde se ducea de doua, trei ori sa vada “Cu miinile curate” ca sa aiba ce vorbi in ITB cu vecinul, mergea pe ascuns la inviere ca sa nu-l zaeasca cineva de la partid…
“Barbatul de casa” era fala societatii, mindria cartierului si statuia de nezdruncinat a familiei…celula societatii…
Evident ca asta e o realitate trecuta…Asa cum este si cea a “barabtului de pestera”, traitor intr-o perioada cind nu se inventase apa calda iar spalatul era apanjul celor ce vinau in ploaie. Cerintele masculului de caverna erau putine si se bazau pe puterea bratului si lungimea maciucii cu care…omora vinatul ( off, imi dau seama la ce v-ati gindid de rinjiti in halul asta ) si asigura procreerea ( acum puteti rinji ). Sau a celui chemat la oastea de razesi care nu aveau insa sa ia aminte la domnitorul “Cel mare si Sfint” care avea copii cu toate jupinesele si care mai si omora “fara giudet” fiind iute la minie, dupa cum spune cronicarul si despre care insa nu vreau sa divaghez. A venit agitatia din decembrie si limitele “barbatului de casa” s-au mai largit …
Oare cum ar trebui sa arate EL, barbatul cerut in discutie, exemplul, exemplarul, “The One & Only”, acela care populeaza visele rostite ale femeilor din ziua de azi ? Ca cel din visele nerostite nu ne intereseaza….in aceasta expunere
Ce trebuie sa faca ? Cum sa se comporte ?...Off..
A ajuns si asta un mister. Colegele mele n-au stiut sa-l defineasca. Am tras doar o concluzie. Fiecare il vedea altfel…
Ce parere aveti voi ?
P.S.
Intrucit discutia a avut loc intr-un spatiu public, colegial , va rog sa va limitati dragele mele doar la viata si existenta sociala a “barbatului de casa” fara sa faceti trimitere la erotism sau simboluri falice ( pe care stiu ca le ascundeti in gindurile voastre )…Ah, si inca ceva…Cind il definiti, va rog nu il descrieti gindindu-va nici la Chuck Noriss nici la Antonio Banderas…
Astept …
Sincer, mie mi-a trecut prin fata ochilor o imagine care se regaseste in memoria mea din copilarie si care se aseaza ca o manusa peste “barabtul de casa”, cind duminica, intre blocuri, dupa ce oamenii muncii ieseau la “munca voluntara” si dupa ce reglau jigloarele la Dacii, se asezau, inainte de a fi strigati de consoarte la masa duminicala, pe niste banci de beton turnate din preaplinul de cimet ciordit de pe santiere, incingind o “tabla” la doi lei “linia” si cinci lei “martul” sau un sah viteza de tip sa “moara Kasparov de ciuda”. Se poate ca aia sa fi fost barbatii de casa ? Cu siguranta nu trageau cu ochii la nici o vecina si nici la vreo fetiscana devenita frivola peste iarna de frica telefonului fara fir care s-ar fi incins degraba, facindu-i de ocara pe toata scara. Existau desigur si niste escapade de circumstanta, ca deh, oameni sintem, dar de frica chemarii la “B.O.B” sau la sindicat, erau pazite cu stasnicie de ochii si urechile intrusilor. Consoartele erau cam pe locul doi in cazurile de adulter ca doar totul este iertator iar instantele te tineau la un divort si doi, trei ani. Dar sa revenim la “barbatul de casa” cu carnet de partid si vocatie proletara. In maieu, pantaloni de trening sau cu salopeta de fabrica, incaltat cu papuci de piele luati de la cooperativa de productie, ca nu prea existau de plastic, cu o sticla ascunsa dupa piciorul din cornier al mesei de beton din care turnau pe rind in paharele aduse din casa, al nostrum “barbat de casa” se trezea strigat de la balcon de perechea din dotare sa vina la masa.
- Fane ( sau Gicule, Vasile ), hai la masa. Ia-l si pe ala micu din curtea scolii si vino sus.
Fane mai sulfa odata in zaruri, arunca pentru lovitura fatala pe care i-o pregatea lu’ nea Grigore de la scara 2 si dupa o sudalma indesata si un strigat de victorie, prindea paharele cu degetele inuntru si se ridica . Gasca se cam spargea repede pentru ca pe toti ii astepta acelasi ritual. “Barbatul de casa” al nostru isi incheiase menirea pe ziua in curs pentru ca dupa ce minca se “trintea” nitel pin’ pe la 5 cind se aseza tacticos la televizor sa urmareasca “ Telecinemateca” sau “Antena va aprtine” si filmul bulgaresc de senzatie oferit de televiziunea sporadica si constant efemera…
“Barbatul de casa” avea si alte calitati. Nu lipsea de la serviciul unde lucra in accord, nu intirzia de frica pontajului, avea rate la CAR, obtinea bilete prin sindicat la Amara sau Singeorz unde se deplasa cu copilul, jumataea si mama jumatatii ( mama ei de mama a jumataii !!) inevitabila si constanta, platea meditatiile copilului ( sa faca si asta micul ceva in viata ), megrea la tara la soacra si aducea produse BIO de care nu stia ca asa se vor numi peste 30 de ani, tragea cu aspiratorul, batea covoarele, schimba becurile in casa suit pe un scaun de bucatarie, punea rufe in masina de spalat Alba Lux cu storcator ( luata cu greu dupa o lunga asteptare pe lista ). Iarna iesea la zapada, se invirtea de o canistra de benzina in plus, si avea pe cineva care sa-i dea doua pungi de “Fratii Petreus” pe sub mina la alimentara. Mergea la teatru cu bilete de la casa de bilete si isi punea costumul cel bun si la cinema, unde se ducea de doua, trei ori sa vada “Cu miinile curate” ca sa aiba ce vorbi in ITB cu vecinul, mergea pe ascuns la inviere ca sa nu-l zaeasca cineva de la partid…
“Barbatul de casa” era fala societatii, mindria cartierului si statuia de nezdruncinat a familiei…celula societatii…
Evident ca asta e o realitate trecuta…Asa cum este si cea a “barabtului de pestera”, traitor intr-o perioada cind nu se inventase apa calda iar spalatul era apanjul celor ce vinau in ploaie. Cerintele masculului de caverna erau putine si se bazau pe puterea bratului si lungimea maciucii cu care…omora vinatul ( off, imi dau seama la ce v-ati gindid de rinjiti in halul asta ) si asigura procreerea ( acum puteti rinji ). Sau a celui chemat la oastea de razesi care nu aveau insa sa ia aminte la domnitorul “Cel mare si Sfint” care avea copii cu toate jupinesele si care mai si omora “fara giudet” fiind iute la minie, dupa cum spune cronicarul si despre care insa nu vreau sa divaghez. A venit agitatia din decembrie si limitele “barbatului de casa” s-au mai largit …
Oare cum ar trebui sa arate EL, barbatul cerut in discutie, exemplul, exemplarul, “The One & Only”, acela care populeaza visele rostite ale femeilor din ziua de azi ? Ca cel din visele nerostite nu ne intereseaza….in aceasta expunere
Ce trebuie sa faca ? Cum sa se comporte ?...Off..
A ajuns si asta un mister. Colegele mele n-au stiut sa-l defineasca. Am tras doar o concluzie. Fiecare il vedea altfel…
Ce parere aveti voi ?
P.S.
Intrucit discutia a avut loc intr-un spatiu public, colegial , va rog sa va limitati dragele mele doar la viata si existenta sociala a “barbatului de casa” fara sa faceti trimitere la erotism sau simboluri falice ( pe care stiu ca le ascundeti in gindurile voastre )…Ah, si inca ceva…Cind il definiti, va rog nu il descrieti gindindu-va nici la Chuck Noriss nici la Antonio Banderas…
Astept …
Comentarii (2):
Barbatul de casa e cel care stie cum sa apese toate butoanele importante ale lumii "casnice" (de la masina de spalat pana la alte masinatiuni sau senzualitati exersate adorabil de consoarta cu care-si imparte spatiul si timpul). Din punctul meu de vedere e cel capabil sa-si conduca singur barca si sa-si faca femeia fericita.
Nici macar barbatul de casa nu mai e ce-a fost....in zilele noastre pana si Banderas se duce la piata :-))
Si ca sa definim barbatul 'de casa', cum am spus, acesta este un animal care traieste pe langa casa femeii...dar pe langa o singura casa, nu pe langa mai multe :-)
