Adrian Furnicã

Arhiva - Mai 2008

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline

Din cauza ta

Nu am compasiune pentru visurile
Moarte
Și nici nu vreau sã le mai vãd vreodatã
Urmele lor amãgitoare
Rãmase undeva în memorie.

Nu am compasiune pentru speranțele
Dispãrute
Și nici nu mã strãduiesc

Singur în mine

Nu mã lãsa singur în mine
Este un loc atât de trist, de întunecat
De rece și strãin

Nu mã lãsa sã trãiesc cu mine însumi
Pentru cã nu-mi
Ajung ca sã gândesc în pace

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,

Rotunjimile iubirii

Într-o viațã plinã de colțuri
De unghiuri care înțeapã
În coasta sângerândã a destinului

În mine parte

Întins între buzele tale
Și acoperit de pleoapa ta stângã
Dorm somnul inconștient
Al devenirii vis

Neant

Haide sã ne unim gândurile amorțite
Și sã ne afundãm în neant
Acolo jos unde nu existã luminã
Nici ochi sã o vadã
Unde nu existã sãruturi
Nici buze sã le striveascã
Unde nu suntem tu și eu

Lupta

Ce întuneric se lasã peste câmpul
De luptã al sufletelor noastre
Acolo unde cuvintele învinse
Sunt condamnate la moarte și
Atârnate în ștreang.

Se clatinã încet și sumbru
Plânse de ideile ce vor muri
Odatã cu ele
Udate de ploaia de lacrimi

Un fel de fericire

Tristețea este tot un fel de fericire
Doar cã e întoarsã pe dos, ca o hainã
Pe care ai scos-o de pe tine
La repezealã, și ai tras și mânecile.
Lacrimile sunt un fel de râs

Simțuri

Sã ne cufundãm încet
Într-o mare de simțuri
Inocente,
Dulci
Șãgalnice și
Neastâmpãrate

Sã ne intre în urechi
Șoapte și suspine
Pline,
Vesele și curate,

Poate cine știe…

Ce ți-e sufletul ãsta
Și cum te mai joacã el
Pe degete
Uite așa…
Cum te trimite la groapa de gunoi
A istoriei
La dansul de pe urmã
Sau la cel dintâi
Te pune la masã
Sau îți furã farfuria din fațã
Cum te mai face sã alergi
Sau sã te prabușești


Alte articole:

  1. Cu capul in pamint
  2. Muzeul National de Arta al Romaniei
  3. Cerc floral
  4. Bun comun
  5. Inventar
  6. Cum sa asomezi un politician ?
  7. Suna-L pe Dumnezeu !
  8. Nu sint stapin de sclavi
  9. Stadionul fantoma
  10. Univers infinit de plăceri
  11. Ai sã mã iubești?
  12. Suspinul
  13. Marius Ghenea scriitorul...
  14. Religia in scoala ? Doar cu bon fiscal !
  15. Primarul chel si tichia suspendata
  16. Ce se intimpla cu banii aia ?
  17. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
  18. Visind la parastase
  19. Tinutul Secuiesc e in Romania
  20. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii