Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În aceeași direcție
  2. În mine parte
  3. Tãcere
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Minunea de a fi existat
  6. Limbaj
  7. Cerc floral
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Am scris invers
  10. Geometria iubirii
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Definitiv
  13. Lupta
  14. Biografie
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Hibernare
  17. Captivã
  18. Nu te-am cunoscut niciodatã
  19. Ai sã mã iubești?
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii