Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Mãnunchiuri
  4. Buze tari
  5. Am plâns
  6. Tãcere
  7. Te iubesc
  8. Noapte liniștitã
  9. Din cauza ta
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Cuvinte nerostite
  12. Cum te visez?
  13. Grãdina cuvintelor
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Imaginea ta
  16. Licurici
  17. Definitiv
  18. Prezent prea simplu
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii