Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. Unde se termina iubirea
  3. Singur în mine
  4. Prin mine
  5. Minunea de a fi existat
  6. Captivã
  7. Rotunjimile iubirii
  8. Vâltoare
  9. Un fel de fericire
  10. Înãuntru fãrã de sfârșit
  11. Licitație
  12. Lupta
  13. Dorința
  14. Iubita mea
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Nud îmbãtãtor
  17. Metamorfoza
  18. Idei
  19. ????
  20. Mai în interior

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii