Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Jocul
  2. O singurã ființã
  3. Unde se termina iubirea
  4. Dragoste de vânzare
  5. Întuneric
  6. Palidã mângâiere
  7. Cum te iubesc
  8. Cafea
  9. Cuvinte mai moi
  10. ????
  11. Identic cu tine
  12. Noi
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Regãsirea
  15. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  16. Metamorfoza
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Indigestie
  20. Licitație

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii