Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Acest sentiment
  3. Poate cine știe…
  4. Într-o cutã
  5. Pedeapsa
  6. Rãscruce
  7. Atingeri ireale
  8. Inventar
  9. Mã doare
  10. Tãcere
  11. Un fel de fericire
  12. Poezie amarã
  13. În mine parte
  14. Mãnunchiuri
  15. Din cauza ta
  16. Buza ta de sus
  17. Fãrã pereche
  18. Oarecum perfect
  19. Vâltoare
  20. Toamna iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii