Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te simt în mine
  2. Biografie
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Simțuri zdrențuite
  5. Dragostea ta
  6. Esti prea vie
  7. Bun comun
  8. Umbrele noptii
  9. Unduiri
  10. Împotriva mea
  11. Am scris invers
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Sã mã sãruți
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Am plâns
  16. Rotunjimile iubirii
  17. Poezie amarã
  18. Buza ta de sus
  19. Mãnunchiuri
  20. Metamorfoza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii