Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. ????
  2. În aceeași direcție
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Senzații
  6. Umed și cald
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Acest sentiment
  9. Din cauza ta
  10. Disperare
  11. O singurã ființã
  12. Captivã
  13. Mã doare
  14. Patã de culoare
  15. Altfel, de ce?
  16. Decupaj
  17. Minunea de a fi existat
  18. Ochii tãi
  19. Cum te iubesc
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii