Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Cum te iubesc
  3. Dragoste de vânzare
  4. În aceeași direcție
  5. Decupaj
  6. Patã de culoare
  7. De ce-mi lipsești
  8. Indigestie
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Te iubesc
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Cafea
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Mã doare
  15. Grãdina cuvintelor
  16. Tristețea de a te fi cunoscut
  17. Unde se termina iubirea
  18. Sãrutul încrâncenat și singur
  19. Buza ta de sus
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii