Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cerc floral
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Idei
  4. Prin mine
  5. Într-o cutã
  6. Decupaj
  7. Cheia norocului
  8. Cu fața cãtre mine
  9. Identic cu tine
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Nerostire
  12. Limbaj
  13. Geometria iubirii
  14. Pedeapsa
  15. Marginea existenței
  16. De ce-mi lipsești
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Un fel de fericire
  19. Toamna iubirii
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii