Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragoste de vânzare
  2. Marginea existenței
  3. Trupurile viselor
  4. Din cauza ta
  5. Hibernare
  6. Labirintul
  7. Simțuri
  8. Incertitudine
  9. Esti prea vie
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Îmbrãcatã în luminã
  12. În direcția ta
  13. Vitrina sufletului tãu
  14. Mai stai…
  15. Inventar
  16. Umbrele noptii
  17. Am nevoie de tine
  18. Idei
  19. Buza ta de sus
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii