Adrian Furnicã

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Oare cât de rãu este sa fii palã
De vânt?
Și oare pe unde este mai bine sã treci ?
Printre crengile copacilor, ca sã-i faci și pe ei
Sã vorbeascã
Prin praful drumului, ca sã-l faci și pe el sã
Zboare
Sau prin pãrul tãu, ca sã-l transformi în
Visare?
Oare cât de rãu este sã fii ploaie?
Și oare e bine sã mã amestec cu lacrimile
Tale curgând agale pe colinele
Obrajilor?
Eu cred însã cã cel mai frumos
Ar fi sã ne contopim într-un moment de
Uitare în care sã nu existãm decât noi doi
Și un sãrut nemãsurat de
Lung.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Eu-tu
  2. Cum te iubesc
  3. Chinuitoare pãrere
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Vorbe
  7. În spatele urechii
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Împotriva mea
  10. Te iubesc
  11. Altfel, de ce?
  12. Mãnunchiuri
  13. Și ce dacã, iubito…
  14. Pasiune
  15. Șoapte
  16. De ce-mi lipsești
  17. Nebun dupã tine
  18. Adio, realitate
  19. Cautare
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii