Adrian Furnicã

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Oare cât de rãu este sa fii palã
De vânt?
Și oare pe unde este mai bine sã treci ?
Printre crengile copacilor, ca sã-i faci și pe ei
Sã vorbeascã
Prin praful drumului, ca sã-l faci și pe el sã
Zboare
Sau prin pãrul tãu, ca sã-l transformi în
Visare?
Oare cât de rãu este sã fii ploaie?
Și oare e bine sã mã amestec cu lacrimile
Tale curgând agale pe colinele
Obrajilor?
Eu cred însã cã cel mai frumos
Ar fi sã ne contopim într-un moment de
Uitare în care sã nu existãm decât noi doi
Și un sãrut nemãsurat de
Lung.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Atingeri ireale
  3. Eu-tu
  4. Tu și restul lumii
  5. Chinuitoare pãrere
  6. N-aș fi crezut
  7. Între douã bãtãi
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Întuneric
  10. O singurã ființã
  11. Definitiv
  12. Sfâșiere
  13. Într-o cutã
  14. Incertitudine
  15. Vise
  16. Unde se termina iubirea
  17. Unduiri
  18. Vâltoare
  19. Bun comun
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii