Adrian Furnicã

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Oare cât de rãu este sa fii palã
De vânt?
Și oare pe unde este mai bine sã treci ?
Printre crengile copacilor, ca sã-i faci și pe ei
Sã vorbeascã
Prin praful drumului, ca sã-l faci și pe el sã
Zboare
Sau prin pãrul tãu, ca sã-l transformi în
Visare?
Oare cât de rãu este sã fii ploaie?
Și oare e bine sã mã amestec cu lacrimile
Tale curgând agale pe colinele
Obrajilor?
Eu cred însã cã cel mai frumos
Ar fi sã ne contopim într-un moment de
Uitare în care sã nu existãm decât noi doi
Și un sãrut nemãsurat de
Lung.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Fãrã pereche
  3. Jocul
  4. Mirare
  5. Simțuri zdrențuite
  6. Un fel de fericire
  7. Licitație
  8. Idei
  9. Prea rece
  10. Licurici
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Alb
  13. Umed și cald
  14. Cautare
  15. Te simt în mine
  16. Nebãnuita neputințã
  17. În spatele urechii
  18. Adio, realitate
  19. Prin mine
  20. Cadavrele cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii