E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Ai sã mã iubești?
2. Incertitudine
3. Limbaj
4. Un fel de fericire
5. Mãnunchiuri
6. De ce-mi lipsești
7. O mânã de sentimente
8. Univers infinit de plăceri
9. O singurã ființã
10. Cuvinte nerostite
11. Împotriva mea
12. Bun comun
13. Umbrele noptii
14. Cafea
15. Grãdina cuvintelor
16. Biografie
17. Nebãnuita neputințã
18. Idei
19. Atingeri ireale
20. Întuneric