E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Nebãnuita neputințã
2. Am scris invers
3. Metamorfoza
4. Și ce dacã, iubito…
5. Între douã bãtãi
6. O mânã de sentimente
7. Ruga
8. Prezent prea simplu
9. Mecanism matematic și misogin
10. Cu o secundã mai târziu
11. Șoapte
12. Umbrele noptii
13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
14. Sfâșiere
15. Simțuri
16. Fluturii
17. Lucire clarã
18. În spatele urechii
19. Nebun dupã tine
20. Indigestie