Adrian Furnicã

Palidã mângâiere

E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Poate cine știe…
  4. Poezie amarã
  5. Șoapte
  6. Unde se termina iubirea
  7. Cum te iubesc
  8. Singur în mine
  9. Disperare
  10. Eu-tu
  11. O singurã ființã
  12. O mânã de sentimente
  13. Vorbe
  14. Minunea de a fi existat
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Identic cu tine
  17. Altfel, de ce?
  18. Metamorfoza
  19. Buza ta de sus
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii