Adrian Furnicã

Palidã mângâiere

E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Între douã bãtãi
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. O mânã de sentimente
  5. Regãsirea
  6. Prezent prea simplu
  7. Conținut
  8. Vorbe
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Bun comun
  11. Am scris invers
  12. Minunea de a fi existat
  13. Cuvinte nerostite
  14. Semnul tãu
  15. Cu tine
  16. Mai în interior
  17. Din cauza ta
  18. Cum te visez?
  19. Ochii tãi
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii