E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Mecanism matematic și misogin
2. Ai sã mã iubești?
3. Poate cine știe…
4. Poezie amarã
5. Șoapte
6. Unde se termina iubirea
7. Cum te iubesc
8. Singur în mine
9. Disperare
10. Eu-tu
11. O singurã ființã
12. O mânã de sentimente
13. Vorbe
14. Minunea de a fi existat
15. Cadavrele cuvintelor
16. Identic cu tine
17. Altfel, de ce?
18. Metamorfoza
19. Buza ta de sus
20. Prin mine