Adrian Furnicã

Palidã mângâiere

E cald, e liniște, în sfârșit
E luminã

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera rãvãșitã
Ca o palidã mângâiere
Intratã printr-o ureche
Și rãmasã acolo

O consolare susținutã de o privire aruncatã
În gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit sã fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropatã sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire dupã clipire, așeazã lumea
Pe fãgașul ei, adãugând imaginea ta
Plecatã
Peste amintiri mai vechi
De o secundã.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adunã la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afarã din
Încãpere.

Și peste toate se adaugã o dârã
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușã proaspat trântitã.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Feminin
  2. Idei
  3. Mai în interior
  4. Unduiri
  5. Poate cine știe…
  6. Cuvinte mai moi
  7. Întuneric
  8. Mã doare
  9. Cum te iubesc
  10. Biografie
  11. Nerostire
  12. Unde se termina iubirea
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Zâmbet rece
  15. Identic cu tine
  16. Tu și restul lumii
  17. În direcția ta
  18. Suspinul
  19. Oarecum perfect
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii