Adrian Furnicã

Arhiva - Noiembrie 1999

Un pitic

Piticul stranuta inca odata si in linistea bisericii zgomotul se zbatu vreme indelungata intre peretii reci si goi .Apuca tija lunga cu capacel la capat si tirindu-si ghetele enorme incepu sa insaileze pas dupa pas spre altar.Ajuns in fata batu trei cruci mari cu ochii tinta la catapeteasma aurita ce abia se zarea ,slab luminata de pilpiirea citorva luminari in agonie.Ridica incet tija si cu miscari sovaielnice astupa flacarile care oricum ar fi murit citeva clipe mai tirziu.Cu un ofatat greu rezema ustensila de perete,in spatele unei strane si scotind din buzunar o festila mica si inegrita de fum scapara un chibrit si aprinse fitilul .Erau cele mai grele momente din viata lui ,momente de groaza si nesiguranta care se scurgeau parca mai incet decit niciodata in intuneric,intre clipa ...


Alte articole:

  1. Gind luminos
  2. Speranta, dragostea mea
  3. Unde ar fi trebuit sã fii
  4. Severin, Lucescu şi Onoarea
  5. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  6. Vâltoare
  7. Gind regindit
  8. Hai sa te prostesc si eu putin !
  9. Bucurestiul începe cu mine
  10. Si mumiile pling citeodata
  11. Draga Orange Romania...
  12. Gind de toamna
  13. Ferrari a ajuns emblema prostiei
  14. Gind sase
  15. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
  16. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  17. Bazac si nesimtirea ca emblema !
  18. Sfinta tinerete legionara
  19. Primarul chel si tichia suspendata
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii