Un pitic
Piticul stranuta inca odata si in linistea bisericii zgomotul se zbatu vreme indelungata intre peretii reci si goi .Apuca tija lunga cu capacel la capat si tirindu-si ghetele enorme incepu sa insaileze pas dupa pas spre altar.Ajuns in fata batu trei cruci mari cu ochii tinta la catapeteasma aurita ce abia se zarea ,slab luminata de pilpiirea citorva luminari in agonie.Ridica incet tija si cu miscari sovaielnice astupa flacarile care oricum ar fi murit citeva clipe mai tirziu.Cu un ofatat greu rezema ustensila de perete,in spatele unei strane si scotind din buzunar o festila mica si inegrita de fum scapara un chibrit si aprinse fitilul .Erau cele mai grele momente din viata lui ,momente de groaza si nesiguranta care se scurgeau parca mai incet decit niciodata in intuneric,intre clipa ...