Adrian Furnicã

Arhiva - Noiembrie 1999

Un pitic

Piticul stranuta inca odata si in linistea bisericii zgomotul se zbatu vreme indelungata intre peretii reci si goi .Apuca tija lunga cu capacel la capat si tirindu-si ghetele enorme incepu sa insaileze pas dupa pas spre altar.Ajuns in fata batu trei cruci mari cu ochii tinta la catapeteasma aurita ce abia se zarea ,slab luminata de pilpiirea citorva luminari in agonie.Ridica incet tija si cu miscari sovaielnice astupa flacarile care oricum ar fi murit citeva clipe mai tirziu.Cu un ofatat greu rezema ustensila de perete,in spatele unei strane si scotind din buzunar o festila mica si inegrita de fum scapara un chibrit si aprinse fitilul .Erau cele mai grele momente din viata lui ,momente de groaza si nesiguranta care se scurgeau parca mai incet decit niciodata in intuneric,intre clipa ...


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Nevoia de revolta
  3. Vanghelie e cel mai tare
  4. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
  5. Prostia ca tel suprem
  6. Într-o cutã
  7. Viata intr-un bordel
  8. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  9. Gindul patru
  10. Religia in scoala ? Doar cu bon fiscal !
  11. Draga HP-ule romanesc...
  12. Aveam o parere buna despre Lucian Avramescu
  13. Șoapte
  14. Black Friday sau impozitul pe lacomie
  15. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
  16. Umed și cald
  17. Gind de zbor
  18. Platon nu stie sa munceasca bai prostilor !
  19. De ce-mi lipsești
  20. Gindul opt

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii