Adrian Furnicã

Arhiva - Noiembrie 1999

Un pitic

Piticul stranuta inca odata si in linistea bisericii zgomotul se zbatu vreme indelungata intre peretii reci si goi .Apuca tija lunga cu capacel la capat si tirindu-si ghetele enorme incepu sa insaileze pas dupa pas spre altar.Ajuns in fata batu trei cruci mari cu ochii tinta la catapeteasma aurita ce abia se zarea ,slab luminata de pilpiirea citorva luminari in agonie.Ridica incet tija si cu miscari sovaielnice astupa flacarile care oricum ar fi murit citeva clipe mai tirziu.Cu un ofatat greu rezema ustensila de perete,in spatele unei strane si scotind din buzunar o festila mica si inegrita de fum scapara un chibrit si aprinse fitilul .Erau cele mai grele momente din viata lui ,momente de groaza si nesiguranta care se scurgeau parca mai incet decit niciodata in intuneric,intre clipa ...


Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Lacrimile imi uda barba
  3. Tristeți sublim uitate
  4. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  5. Muzeul National de Arta al Romaniei
  6. Arheologia saboteaza Romania
  7. Declaratie in exclusivitate pentru site-ul meu
  8. Inventar
  9. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  10. Gind intrebare
  11. Minunea de a fi existat
  12. Hibernare
  13. Dinamo la Waterloo
  14. Acest sentiment
  15. Neant
  16. Va veni..
  17. Botezatu are carte ?
  18. Codul roz dauneaza portofelului
  19. Șoapte
  20. Suna-L pe Dumnezeu !

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii