Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Conținut
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Incertitudine
  6. Sfâșiere
  7. Întuneric
  8. Vâltoare
  9. Am scris invers
  10. Toamna iubirii
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Univers infinit de plăceri
  13. Vise
  14. Poate cine știe…
  15. Nerostire
  16. Am plâns
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Un fel de fericire
  19. Altfel, de ce?
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii