Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Am scris invers
  3. Lucire clarã
  4. Fluturii
  5. Epilog
  6. Întuneric
  7. Geometria iubirii
  8. Adio, realitate
  9. Mãnunchiuri
  10. Cuvinte mai moi
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Am plâns
  13. Cerc floral
  14. Cuvinte nerostite
  15. Idei
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Atât de departe
  18. Vorbe
  19. Buza ta de sus
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii