Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Tristețe
  3. Prin mine
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Risipirea
  7. Încã o lacrimã...
  8. Cuvinte nerostite
  9. Mai… de tot
  10. Decupaj
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Te iubesc
  13. Limbaj
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Cu o secundã mai târziu
  16. Împotriva mea
  17. Cum te iubesc
  18. Din cauza ta
  19. Incertitudine
  20. Nerostire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii