Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Cheia norocului
  4. Nerostire
  5. Atât de departe
  6. Semnul tãu
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Alb
  9. Somnul tãu
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Fãrã pereche
  12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  13. Poate cine știe…
  14. Cu tine
  15. Inventar
  16. Nebun dupã tine
  17. Zâmbet rece
  18. Labirintul
  19. Unduiri
  20. Patã de culoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii