Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Cuvinte nerostite
  3. Pedeapsa
  4. Șoapte
  5. Neant
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Identic cu tine
  8. Indigestie
  9. Unduiri
  10. O singurã ființã
  11. Buza ta de sus
  12. Biografie
  13. În mine parte
  14. Sentimente la întâmplare
  15. Prea rece
  16. Altfel, de ce?
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Într-o cutã
  19. Lupta
  20. Am scris invers

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii