Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noapte liniștitã
  2. Într-o cutã
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Inventar
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Revelația
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Licitație
  9. Atât de departe
  10. Patã de culoare
  11. Peste tine
  12. Simțuri
  13. Poezie amarã
  14. Metamorfoza
  15. Singur în mine
  16. Prea rece
  17. Cautare
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Regãsirea
  20. Unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii