Adrian Furnicã

De ce-mi lipsești

Te-aș bea!
Bine!
Te-aș sãruta!
Și mai bine.
Aș strânge inima ta între douã felii de suflet
Și aș mânca-o.
Apoi aș plescãi fericit la finele festinului.
Nu știu dacã m-aș sãtura fãrã un pic de culoare, așa cã
Adaug un zâmbet mieros
Ung totul cu o lacrimã fugarã
Și închei cu o minciunã micã
Pentru cã, parcã, trebuie și ceva picant
Dau sã mã culc un pic dupã-masã
Și nu pot adormi.
Mã chinuie un gind:
De ce-mi lipsești oare ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buza ta de sus
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Cafea
  4. Inventar
  5. În aceeași direcție
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Înãuntru fãrã de sfârșit
  8. Bun comun
  9. Ochii tãi
  10. Între douã bãtãi
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Identic cu tine
  13. Mi-e dor
  14. Mai… de tot
  15. Eu-tu
  16. Marginea existenței
  17. Hibernare
  18. Metamorfoza
  19. Mecanism matematic și misogin
  20. Decupaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii