Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Vise
2. Acolo unde se termina iubirea
3. Indigestie
4. Cerc floral
5. Tristețea de a te fi cunoscut
6. Unde ar fi trebuit sã fii
7. Licurici
8. Labirintul
9. Minunea de a fi existat
10. Altfel, de ce?
11. Când vei pleca
12. Unduiri
13. Palidã mângâiere
14. Cadavrele cuvintelor
15. Poezie amarã
16. Dorințe nemãrturisite
17. Dragostea ta
18. Ochii tãi
19. ????
20. Definitiv