Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Prea rece
2. Neant
3. Epilog
4. Disperare
5. Sãrutul încrâncenat și singur
6. Sã mã sãruți
7. Revelația
8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
9. O mânã de sentimente
10. Definitiv
11. Conținut
12. Cu o secundã mai târziu
13. De ce-mi lipsești
14. Încã te iubesc
15. Vitrina sufletului tãu
16. Buze tari
17. Peste tine
18. Tristețe
19. Unduiri
20. Cerc floral