Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Semnul tãu
2. Disperare
3. ????
4. Chinuitoare pãrere
5. Cu o secundã mai târziu
6. Pedeapsa
7. Prin mine
8. Cheia norocului
9. Biografie
10. Aproape
11. Tãcere
12. Toamna iubirii
13. Definitiv
14. Mecanism matematic și misogin
15. Sãrutul încrâncenat și singur
16. Nu te-am cunoscut niciodatã
17. Mai în interior
18. În spatele urechii
19. Te simt în mine
20. Vitrina sufletului tãu