Adrian Furnicã

Rãscruce

Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Poezie amarã
  3. Fluturii
  4. O singurã ființã
  5. Singur în mine
  6. Fãrã pereche
  7. Încã o lacrimã...
  8. Am plâns
  9. În mine parte
  10. Vâltoare
  11. Te iubesc
  12. Trupurile viselor
  13. Metamorfoza
  14. De ce-mi lipsești
  15. Cafea
  16. Lucire clarã
  17. Poate cine știe…
  18. Regãsirea
  19. Labirintul
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii