Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unde se termina iubirea
2. Palidã mângâiere
3. Te iubesc
4. Regãsirea
5. Ochii tãi
6. Sãrutul încrâncenat și singur
7. În urma mea
8. Oarecum perfect
9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
10. Tu și restul lumii
11. Conținut
12. Jocul
13. Disperare
14. Lupta
15. Geometria iubirii
16. O picãturã din sufletul tãu
17. Somnul tãu
18. Feminin
19. Poate cine știe…
20. Și ce dacã, iubito…