Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Decupaj
2. O mânã de sentimente
3. Indigestie
4. Patã de culoare
5. Nãpãdit
6. Lupta
7. Iubita mea
8. Adio, realitate
9. Întuneric
10. Senzații
11. Altfel, de ce?
12. Eu-tu
13. În direcția ta
14. Împotriva mea
15. De ce-mi lipsești
16. Epilog
17. Definitiv
18. Când vei pleca
19. Mecanism matematic și misogin
20. Toamna iubirii