Adrian Furnicã

Indigestie

Mã uit atent la masa organicã
Din fața mea
Și mofturos cum sunt
Încerc sã extrag, cu grijã, doar gânduri
Bune
Plãceri
Iubiri
Nebunie
Lãsând în castronul cerebral doar
Urã
Teamã
Tãcere
Agonie
Dar sosul este atât de închegat încât
Nu lasã sã iasã nimic separat
Amestec cu lingura minții, atunci, conținutul
Și-nghit hotãrât, amalgamul
Cu speranța
Cã n-am sã fac prea curând
Indigestie.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Mirare
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. În urma mea
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Bun comun
  7. Cerc floral
  8. Nebun dupã tine
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Epilog
  11. Vitrina sufletului tãu
  12. Prezent prea simplu
  13. Risipirea
  14. Prea rece
  15. Pedeapsa
  16. Un fel de fericire
  17. Biografie
  18. Mai în interior
  19. Grãdina cuvintelor
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii