Adrian Furnicã

Indigestie

Mã uit atent la masa organicã
Din fața mea
Și mofturos cum sunt
Încerc sã extrag, cu grijã, doar gânduri
Bune
Plãceri
Iubiri
Nebunie
Lãsând în castronul cerebral doar
Urã
Teamã
Tãcere
Agonie
Dar sosul este atât de închegat încât
Nu lasã sã iasã nimic separat
Amestec cu lingura minții, atunci, conținutul
Și-nghit hotãrât, amalgamul
Cu speranța
Cã n-am sã fac prea curând
Indigestie.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Palidã mângâiere
  3. Biografie
  4. Jocul
  5. Patã de culoare
  6. Umed și cald
  7. Chinuitoare pãrere
  8. Unde se termina iubirea
  9. Cu fața cãtre mine
  10. Labirintul
  11. Alb
  12. Dorințe nemãrturisite
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Neant
  15. Noi
  16. Incertitudine
  17. Suspinul
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Buze tari
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii