Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cheia norocului
  2. Prea rece
  3. Am nevoie de tine
  4. Tu și restul lumii
  5. Semnul tãu
  6. Altfel, de ce?
  7. Prin mine
  8. Am plâns
  9. Poezie amarã
  10. Unde se termina iubirea
  11. Tãcere
  12. Nu te-am cunoscut niciodatã
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Mãnunchiuri
  15. Te iubesc
  16. Alb
  17. În direcția ta
  18. Mai… de tot
  19. Imaginea ta
  20. Inventar

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii