Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Bun comun
  2. Singur în mine
  3. Lupta
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Ochii tãi
  7. Fluturii
  8. Hibernare
  9. Întuneric
  10. În aceeași direcție
  11. Vise
  12. Unduiri
  13. O singurã ființã
  14. Risipirea
  15. Te iubesc
  16. Nãpãdit
  17. Cuvinte mai moi
  18. Umed și cald
  19. Din cauza ta
  20. Fãrã pereche

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii