Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Postat la 15 Mai, 2008 de Adrian Furnica

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Bun comun
  2. Regãsirea
  3. Pasiune
  4. Iubita mea
  5. Între douã bãtãi
  6. Tu și restul lumii
  7. Nãpãdit
  8. Altfel, de ce?
  9. Într-o cutã
  10. Atingeri ireale
  11. Buze tari
  12. Poezie amarã
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Într-o cutã
  16. N-aș fi crezut
  17. Indigestie
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Tristețe
  20. Decupaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii