Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Metamorfoza
  3. Inventar
  4. Altfel, de ce?
  5. Mã doare
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Idei
  8. Senzații
  9. Lupta
  10. Prin mine
  11. Întuneric
  12. Alb
  13. Te simt în mine
  14. Unde se termina iubirea
  15. Aproape
  16. Captivã
  17. În aceeași direcție
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Zâmbet rece
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii