Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Toamna iubirii
  5. În direcția ta
  6. Senzații
  7. Prin mine
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Adio, realitate
  10. Revelația
  11. Ai sã mã iubești?
  12. Buza ta de sus
  13. Umed și cald
  14. Licitație
  15. Fluturii
  16. Zâmbet rece
  17. Nãpãdit
  18. Marginea existenței
  19. Disperare
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii