Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nãpãdit
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Încã o lacrimã...
  4. Întuneric
  5. Umed și cald
  6. Mãnunchiuri
  7. Feminin
  8. Regãsirea
  9. Prea rece
  10. Licitație
  11. Noi
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Un fel de fericire
  14. Somnul tãu
  15. Suspinul
  16. Unduiri
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Prezent prea simplu
  19. Tristețe
  20. Cuvinte nerostite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii