Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Feminin
  2. Lupta
  3. Alb
  4. Tu și restul lumii
  5. Pedeapsa
  6. Buza ta de sus
  7. În direcția ta
  8. Disperare
  9. Șoapte
  10. Iubita mea
  11. Esti prea vie
  12. Dragostea ta
  13. Rotunjimile iubirii
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Sã mã sãruți
  16. Singur în mine
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Revelația
  19. Aproape
  20. O singurã ființã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii