Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am nevoie de tine
  2. Între douã bãtãi
  3. Încã te iubesc
  4. Pedeapsa
  5. Tu și restul lumii
  6. Trupurile viselor
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Tristețe
  9. Sfâșiere
  10. Împotriva mea
  11. Buza ta de sus
  12. Iubita mea
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Atât de departe
  15. Feminin
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Definitiv
  18. Pasiune
  19. Limbaj
  20. Licitație

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii