Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Identic cu tine
  2. Biografie
  3. Licitație
  4. Nu te-am cunoscut niciodatã
  5. Într-o cutã
  6. O mânã de sentimente
  7. Incertitudine
  8. Iubita mea
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Rãscruce
  11. Unduiri
  12. Nãpãdit
  13. Hibernare
  14. Geometria iubirii
  15. Palidã mângâiere
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Buza ta de sus
  18. Somnul de dinainte
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii