Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Nerostire
  3. Feminin
  4. Cheia norocului
  5. Tristețea de a te fi cunoscut
  6. Bun comun
  7. Într-o cutã
  8. În urma mea
  9. În spatele urechii
  10. Semnul tãu
  11. Pedeapsa
  12. Poezie amarã
  13. Imaginea ta
  14. Altfel, de ce?
  15. Nãpãdit
  16. Sfâșiere
  17. Îmbrãcatã în luminã
  18. Împotriva mea
  19. Patã de culoare
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii