Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Minunea de a fi existat
  2. Revelația
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Tu și restul lumii
  5. Fãrã pereche
  6. Noi
  7. Ochii tãi
  8. Regãsirea
  9. Chinuitoare pãrere
  10. Cerc floral
  11. Atingeri ireale
  12. Decupaj
  13. Cu tine
  14. Încã o lacrimã...
  15. Identic cu tine
  16. Am sã plec din mine
  17. Limbaj
  18. Cu o secundã mai târziu
  19. Am scris invers
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii