Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Univers infinit de plăceri
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Dragostea ta
  5. Te iubesc
  6. Poate cine știe…
  7. Metamorfoza
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Alb
  10. Șoapte
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Cautare
  14. Mãnunchiuri
  15. Tu și restul lumii
  16. În urma mea
  17. Te simt în mine
  18. Cu fața cãtre mine
  19. Mai… de tot
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii