Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Unde se termina iubirea
  3. Cum te iubesc
  4. Vâltoare
  5. Oarecum perfect
  6. Prezent prea simplu
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Noapte liniștitã
  9. Cuvinte mai moi
  10. Senzații
  11. Am nevoie de tine
  12. De ce-mi lipsești
  13. Idei
  14. Vise
  15. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  16. Somnul tãu
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Prin mine
  20. Feminin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii