Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tãcere
  2. Somnul de dinainte
  3. Suspinul
  4. În urma mea
  5. Vise
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Întuneric
  8. Biografie
  9. Atingeri ireale
  10. Umed și cald
  11. Ochii tãi
  12. Tristețe
  13. Zâmbet rece
  14. Rãscruce
  15. Altfel, de ce?
  16. N-aș fi crezut
  17. Atât de departe
  18. Mãnunchiuri
  19. Prin mine
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii