Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. ????
  3. Încã te iubesc
  4. Cheia norocului
  5. Limbaj
  6. Cum te visez?
  7. Licurici
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Tristețea de a te fi cunoscut
  10. Somnul de dinainte
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Toamna iubirii
  13. N-aș fi crezut
  14. Ochii tãi
  15. Idei
  16. Marginea existenței
  17. Nu te-am cunoscut niciodatã
  18. Am plâns
  19. Pasiune
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii