Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Nãpãdit
  3. Iubita mea
  4. Buze tari
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. Oarecum perfect
  8. Mai stai…
  9. Cu tine
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Poezie amarã
  12. În aceeași direcție
  13. Când vei pleca
  14. Hibernare
  15. Semnul tãu
  16. Ochii tãi
  17. Nebun dupã tine
  18. Atingeri ireale
  19. Neant
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii