Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Nãpãdit
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Fluturii
  5. Mirare
  6. Nerostire
  7. Poezie amarã
  8. Esti prea vie
  9. Vâltoare
  10. Nebun dupã tine
  11. Îmbrãcatã în luminã
  12. Am nevoie de tine
  13. Cum te iubesc
  14. Peste tine
  15. În aceeași direcție
  16. Încã o lacrimã...
  17. Ai sã mã iubești?
  18. Prezent prea simplu
  19. Mai… de tot
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii