Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Marginea existenței
  3. Prezent prea simplu
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Biografie
  6. Inventar
  7. Dragoste de vânzare
  8. Încã o lacrimã...
  9. Cafea
  10. Am plâns
  11. Tristețe
  12. În mine parte
  13. Geometria iubirii
  14. Jocul
  15. Idei
  16. Între douã bãtãi
  17. În spatele urechii
  18. Poezie amarã
  19. Tu și restul lumii
  20. Semnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii