Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. Mai… de tot
  3. Jocul
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. De ce-mi lipsești
  6. Vâltoare
  7. Inventar
  8. Rãscruce
  9. Între douã bãtãi
  10. Adio, realitate
  11. Ai sã mã iubești?
  12. Umed și cald
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Cuvinte nerostite
  15. Te simt în mine
  16. Umbrele noptii
  17. Pasiune
  18. Când vei pleca
  19. Suspinul
  20. Buza ta de sus

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii