Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Palidã mângâiere
  3. Ochii tãi
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Mirare
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Biografie
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Adio, realitate
  12. Mã doare
  13. Esti prea vie
  14. Conținut
  15. Imaginea ta
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Vise
  18. Mi-e dor
  19. Singur în mine
  20. Umbrele noptii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii