Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buze tari
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. N-aș fi crezut
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Unduiri
  6. Lupta
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Simțuri
  10. ????
  11. Conținut
  12. Am nevoie de tine
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. În direcția ta
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Rãscruce
  18. În mine parte
  19. Sfâșiere
  20. Cum te visez?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii