Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Peste tine
  3. Noapte liniștitã
  4. Oarecum perfect
  5. Te iubesc
  6. Somnul tãu
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Sã mã sãruți
  9. Esti prea vie
  10. Unde se termina iubirea
  11. Tristeți sublim uitate
  12. Încã o lacrimã...
  13. Dragoste de vânzare
  14. Patã de culoare
  15. O mânã de sentimente
  16. Feminin
  17. Adio, realitate
  18. Iubita mea
  19. Sfâșiere
  20. Cuvinte mai moi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii