Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Jocul
  2. În spatele urechii
  3. Noapte liniștitã
  4. Licitație
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. Cu tine
  8. Mãnunchiuri
  9. Într-o cutã
  10. Cum te visez?
  11. Prea rece
  12. Patã de culoare
  13. Te simt în mine
  14. Și ce dacã, iubito…
  15. Definitiv
  16. Hibernare
  17. Limbaj
  18. Nãpãdit
  19. Poate cine știe…
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii