Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Cadavrele cuvintelor
  4. Metamorfoza
  5. Cerc floral
  6. În aceeași direcție
  7. Îmbrãcatã în luminã
  8. Nerostire
  9. Rãscruce
  10. Rotunjimile iubirii
  11. Imaginea ta
  12. Vorbe
  13. Chinuitoare pãrere
  14. Identic cu tine
  15. Peste tine
  16. Biografie
  17. Dorința
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Buza ta de sus
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii