Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Lucire clarã
  3. Mã doare
  4. Disperare
  5. Marginea existenței
  6. Indigestie
  7. Acest sentiment
  8. Toamna iubirii
  9. Poezie amarã
  10. Licurici
  11. Epilog
  12. Geometria iubirii
  13. Oarecum perfect
  14. Atât de departe
  15. Pedeapsa
  16. Regãsirea
  17. Fluturii
  18. În mine parte
  19. Adio, realitate
  20. Cu fața cãtre mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii