Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Minunea de a fi existat
  4. Aproape
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Cautare
  7. Cafea
  8. O singurã ființã
  9. Mai stai…
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Te iubesc
  12. Umbrele noptii
  13. Feminin
  14. Acest sentiment
  15. Încã o lacrimã...
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Un fel de fericire
  18. Disperare
  19. Licurici
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii