Adrian Furnicã

Arhiva - Ianuarie 2007

Epilog

Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip


Alte articole:

  1. Sa ne sacrificam copii
  2. Gind doisprezece
  3. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  4. Apararea inexistentei...
  5. Prin mine
  6. Urmarire sexuala ?
  7. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  8. În urma mea
  9. Somnul de dinainte
  10. Prostia ca tel suprem
  11. Zoe Petre, mare politician...
  12. Vreau si eu stiri...Cine mi le da ?
  13. O mânã de sentimente
  14. Mã doare
  15. Si celalalt Cristea pleca de la Dinamo...
  16. Gindul unu
  17. Sindicatul , mon amour!
  18. Vâltoare
  19. Cine nu-i cu mine nu e impotriva mea
  20. La dracu cu Pasarea Phoenix

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii