Epilog
Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
Arhiva - Ianuarie 2007
Zâmbet rece
Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Cu o secundã mai târziu
Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Alte articole:
- Nu-mi ajunge Oana si Moni ! Hop si Tatoiu !
- Iubita mea
- Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
- Urmarire sexuala ?
- Cit de prosti ne crede Cozmin Gusa?
- Sfâșiere
- Unduiri
- Divide et impera
- Stadionul fantoma
- Grãdina cuvintelor
- Chinuitoare pãrere
- Să guverneze ăştia peste malluri
- De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
- Boureanu are, în sfârşit, dreptate
- Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie
- Mã doare
- Inca un pasaj inutil...
- Gind de nebucurie
- Gind de toamna
- Imaginea ta
