Epilog
Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
Arhiva - Ianuarie 2007
Zâmbet rece
Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Cu o secundã mai târziu
Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Alte articole:
- Oprescu ma uraste in continuare
- Tichia de margaritar redivivus
- Cheia norocului
- Gemenii Toxici vor să guverneze!
- Eu-tu
- Sa ne salveze cineva de Monica Tatoiu
- Ponta Discriminatorul
- Tinutul Secuiesc e in Romania
- Asasinul cu referendum
- Am plâns
- Somnul de dinainte
- Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
- Dorințe nemãrturisite
- Scrisoare catre domnu' Soros
- Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
- HP Romania sau cum sa-ti tragi un glont in picior
- Nu sunt prieten cu niciun politician. Åži nici nu vreau!
- Simțuri
- De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
- Managerul Daniel si Catedrala ca simbol al trufiei
