Epilog
Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
Arhiva - Ianuarie 2007
Zâmbet rece
Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Cu o secundã mai târziu
Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu
Prins între douã fire de nisip
Alte articole:
- "Nu se poate aşa o medalie"
- Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
- Tãcere
- Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
- Mai în interior
- Manifest pentru constiinte adormite...
- Tristețe
- Nud îmbãtãtor
- Cum sa asomezi un politician ?
- Într-o cutã
- Prieteni de la Microsoft, respect. Boului, nu
- Cristian Paturca, un om uitat
- Mirare
- Gind linistit
- Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
- Mai stai…
- Hai sa ne imaginam !
- Cine pe cine a otravit ?
- Gind de reincarcare
- Crudul destin al lui Crudu
