Adrian Furnicã

Arhiva - Ianuarie 2007

Epilog

Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip


Alte articole:

  1. Despre claponii fricosi cu trompeta
  2. Rock...
  3. Atât de departe
  4. Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
  5. Si ziceti ca am eu ceva cu Oprescu!
  6. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  7. Sa ne salveze cineva de Monica Tatoiu
  8. Bucurestiul începe cu mine
  9. Prin mine
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Metamorfoza
  12. Inca un matinal de poveste
  13. Nu mai exista prietenie ?
  14. Mi-e dor
  15. Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Mirare
  18. Gindul sapte
  19. Ciuma generala si pelagra de sector !!!
  20. Cit de greu e sa o ai mica ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii