Adrian Furnicã

Arhiva - Ianuarie 2007

Epilog

Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip


Alte articole:

  1. Am nevoie de tine
  2. Vreau si eu stiri...Cine mi le da ?
  3. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  4. Nu ma simt vinovat !!!
  5. Gind cult
  6. Imi cer scuze. Pe omul in cauza il cheama Cozmin si e un....
  7. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  8. Marginea existenței
  9. Mahalagismul normal, uzual, national
  10. Ce nu intelege domnul Antonescu
  11. Vreau prostitutie
  12. Gind definitiv
  13. Simțuri
  14. Cine pe cine a otravit ?
  15. Scrisoare catre domnu' Soros
  16. Ghinion ca a nins
  17. Papagalul national a facut in pantaloni
  18. Un ceaun la fiert numit Romania
  19. Feminin
  20. Oana Zavoranu se simte cintareata

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii