Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  2. HP Romania sau cum sa-ti tragi un glont in picior
  3. Gind dureros
  4. Epilog
  5. Guvernul in audienta la Roger Waters
  6. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  7. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  8. Gindul trei
  9. Pasiune
  10. Şi tăcerea omoară sau cum aplică biserica politica struţului
  11. Gindul patru
  12. Fãrã pereche
  13. Aproape
  14. Botezatu are carte ?
  15. Berlinul nu a auzit de Bote
  16. Cum sa devi din actor bun politician prost
  17. Cit de important esti ?
  18. Mai ramine sa ardem vrajitoare la Universitate
  19. Fomista care maninca pe ascuns !!
  20. Rizi de mori Raiffeisen Bank, mori !!

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii