Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Sint un extraterestru
  2. Ziua cind a murit onoarea
  3. Oprescu ma uraste in continuare
  4. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  5. Managerul Daniel si Catedrala ca simbol al trufiei
  6. Va place Brahms ? Dar salamul ?
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Cu tine
  9. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  10. Gind sase
  11. Miting degeaba
  12. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  13. Masina germana merge si cu apa daca vrea ea !
  14. Grãdina cuvintelor
  15. Grava problema a opozitiei
  16. Cuvinte nerostite
  17. Eu cind iubesc, iubesc
  18. Gind doi
  19. Poezie amarã
  20. Uritul si analfabeta....

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii