Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Gind regindit
  2. Mascariciul regelui se aproie de tron !
  3. Dragostea ta
  4. Rock...
  5. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
  6. Cit de greu e sa o ai mica ?
  7. Cite soacre suporti ?
  8. Tinutul Secuiesc e in Romania
  9. Despre claponii fricosi cu trompeta
  10. Scrisoare către mama mea
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Cine nu-i cu mine nu e impotriva mea
  14. De ce Bianca Dragusanu??
  15. Baba Dochia e la televizor
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. Gind luminos
  18. N-aș fi crezut
  19. Monica Tatoiu recidiveaza
  20. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii