Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. O limba fara cuvintul...tristete
  2. Iubita mea
  3. De ce-mi lipsești
  4. Gind luminos
  5. Exista o multime de cucoane cu probleme
  6. Am 49 de ani...
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. Ce nu intelege domnul Antonescu
  9. Gind de licitatie
  10. Împotriva mea
  11. Muzeul National de Arta al Romaniei
  12. Despre claponii fricosi cu trompeta
  13. Ghinion ca a nins
  14. Prezent prea simplu
  15. De azi sint clarvazator !
  16. Sã mã sãruți
  17. Sindicatul , mon amour!
  18. Usurinta de a injura
  19. Avertizare extrem de serioasa!!
  20. Gind matinal

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii