Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Premiile cururilor !!
  2. Inventar
  3. Sfinta tinerete legionara
  4. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  5. Gindul unsprezece
  6. Cretinii recidiveaza
  7. Biografie
  8. Ziua cind a murit onoarea
  9. Sa ne salveze cineva de Monica Tatoiu
  10. Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
  11. Cristian Paturca, un om uitat
  12. Flacara violet
  13. Laurette rimeaza cu trompete !
  14. Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
  15. Gind luminos
  16. Sa moara bancherii de oftica
  17. Mirare
  18. Nu sint stapin de sclavi
  19. Scrisoare către mama mea
  20. Maşina şi viaţa sexuală

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii