Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Lupta
  2. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  3. Buze tari
  4. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  5. Adio, realitate
  6. Mama prostilor e mereu gravida !
  7. Simțuri
  8. 53 ! Oare exista detergent pentru constiinte ?
  9. Gindul sapte
  10. Identic cu tine
  11. Baba Dochia e la televizor
  12. Rock...
  13. Sulina, un colţ de paradis
  14. Gind luminos
  15. Gind trist
  16. Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
  17. De ce ar trebui sa demisioneze Lucescu jr !
  18. Eu-tu
  19. Gind nemiscat
  20. Gind normal

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii