Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. În urma mea
  2. O "casuta" cu 6 camere
  3. Dinamo la Waterloo
  4. Morti cu reclame
  5. Premiile cururilor !!
  6. Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
  7. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  8. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  9. Fomista care maninca pe ascuns !!
  10. Managerul Daniel si Catedrala ca simbol al trufiei
  11. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
  12. Gheorghe Udriste citeste ziarul pe net !!
  13. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
  14. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  15. Prezent prea simplu
  16. Inventar
  17. Prin mine
  18. Poate cine știe…
  19. Mihaela Radulescu si oportunitatea de a tacea !
  20. Rock-ul ca religie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii