Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Gind dureros
  2. Încã o lacrimã...
  3. Guvernul in audienta la Roger Waters
  4. Fantoma din sectorul 6
  5. Prea rece
  6. Prezent prea simplu
  7. Raspuns la raspunsul lui Selly
  8. Apararea inexistentei...
  9. Conținut
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. De ce domnule ziarist sa murim pentru tine ?
  12. Imi cer scuze. Pe omul in cauza il cheama Cozmin si e un....
  13. Pat Metheny si seara de luni
  14. Moarte caÅŸcavalului!
  15. Abonament la bordel
  16. Nu mai exista prietenie ?
  17. Risipirea
  18. Gindul unsprezece
  19. Sorin Oprescu minte sau se inseala?
  20. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii