Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. Esti prea vie
  3. Captivã
  4. Asa tara, asa candidiati...
  5. Vreau si eu stiri...Cine mi le da ?
  6. Peste tine
  7. Si celalalt Cristea pleca de la Dinamo...
  8. Toata lumea minte
  9. Incertitudine
  10. Gind doi
  11. Aveam o parere buna despre Lucian Avramescu
  12. De ce-mi lipsești
  13. Manifest pentru constiinte adormite...
  14. Cel mai plingacios dintre antrenori
  15. O poveste POLITISTA, plina de mister !!!
  16. Zoe Petre, mare politician...
  17. Exista o multime de cucoane cu probleme
  18. Minunea de a fi existat
  19. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  20. Gind constant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii