Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. O campanie cu miros de hazna
  2. 40% mediocritate prin lege
  3. Poveste homosexualului care a ales sa respire pe cur !!!
  4. Hai sa te prostesc si eu putin !
  5. Gindul opt
  6. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  7. Gind constant
  8. Cristian Paturca, un om uitat
  9. Zâmbet rece
  10. Cum arata azi...barbatul de casa ?
  11. Draga HP-ule romanesc...
  12. Regãsirea
  13. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  14. Irinel mai tare ca Osama şi Oana mai tare ca Obama!
  15. Usurinta de a injura
  16. Fotbalul se joacă în altă parte
  17. Unde ar fi trebuit sã fii
  18. Limbaj
  19. Gind intrebare
  20. Gind doisprezece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii