Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. De ce domnule ziarist sa murim pentru tine ?
  2. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  3. Revelația
  4. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  5. Flacara violet
  6. Gind de licitatie
  7. Uritul si analfabeta....
  8. Gind doisprezece
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Manifest impotriva prostirii !!!
  11. Sex shop de partid
  12. Zâmbet rece
  13. Nu te-am cunoscut niciodatã
  14. Draga HP-ule romanesc...
  15. Încã o lacrimã...
  16. Severin, Lucescu şi Onoarea
  17. Patã de culoare
  18. Protestăm şi fugim la bere
  19. Trump, Trump, uber alles !!!
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii