Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Gind peren
  3. Raspuns la raspunsul lui Selly
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Flacara violet
  6. Bun comun
  7. 164 de mistreti
  8. Minunea de a fi existat
  9. Dorința
  10. Neant
  11. Mihaela Radulescu si oportunitatea de a tacea !
  12. Scrisoare către mama mea
  13. Ce se intimpla cu banii aia ?
  14. Memorabilul Bendeac
  15. Sint curios sa citesc si eu...
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Mai… de tot
  18. Geometria iubirii
  19. Antonescu Robespierre
  20. Guvernul in audienta la Roger Waters

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii