Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Captivã
  2. Vâltoare
  3. Întuneric
  4. Crudul destin al lui Crudu
  5. Nãpãdit
  6. Inca un pasaj inutil...
  7. Maşina şi viaţa sexuală
  8. Rusine poporului care te asculta
  9. Fotbalul si televiziunea sint afaceri
  10. Limbaj
  11. Misu Predescu, cel mai tare producator de film si tv din Roamania
  12. Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
  13. Noapte liniștitã
  14. Sint curios sa citesc si eu...
  15. Isteria salveaza Romania
  16. Sorin Oprescu minte sau se inseala?
  17. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
  18. Primavara
  19. Șoapte
  20. Mihaela Radulescu arde distantele...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii