Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  2. Hibernare
  3. Ghinion ca a nins
  4. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  5. 164 de mistreti
  6. Nu sint stapin de sclavi
  7. Încã te iubesc
  8. Gind definitie
  9. Un ceaun la fiert numit Romania
  10. Aproape
  11. Rock...
  12. Zâmbet rece
  13. Senzații
  14. Viata intr-un bordel
  15. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
  16. Împotriva mea
  17. Lui Dumnezeu ii place TVA-ul ?
  18. Onanisti din toate colturile internetului, uniti-va !!
  19. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii