Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Impozitul pe prostie si pe fudulie
  2. Gindul trei
  3. Mahalagismul normal, uzual, national
  4. Cerc floral
  5. Să fie nesimţirea o soluţie?
  6. Realitatea TV si umorul
  7. Iertarea...
  8. Senzational si in direct, tulburator !
  9. Hai sa ne imaginam !
  10. De ce oare sintem atit de legati de bulgari ?
  11. Mai… de tot
  12. Identic cu tine
  13. Super coruptibila Romanie
  14. Citi prieteni aveti de fapt ?
  15. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  16. Simțuri
  17. Suna-L pe Dumnezeu !
  18. Întuneric
  19. Nero de Bucuresti
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii