Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. CNSAS ar trebui sa fie un loc obligatoriu de trecere
  2. Gind de reincarcare
  3. Sindicatul , mon amour!
  4. Nu aveti un foc ?
  5. Lupta
  6. Nãpãdit
  7. Ghinion ca a nins
  8. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  9. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  10. Bogdan Hossu si sclavagismul modern
  11. Drumul pina la metrou (neterminata)
  12. Inventar
  13. Cretinii recidiveaza
  14. Alb
  15. Patã de culoare
  16. ????
  17. Vitrina sufletului tãu
  18. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  19. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  20. Gindul trei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii