Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Vise
  2. Poveste de Craciun
  3. Vanghelie e cel mai tare
  4. Gind regindit
  5. Gind matinal
  6. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  7. Drumul pina la metrou (neterminata)
  8. Am scris invers
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Baba Dochia e la televizor
  11. Mai… de tot
  12. Tu și restul lumii
  13. Gind doi
  14. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  15. În urma mea
  16. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  17. Bancherii nu se intilnesc cu bunul simt
  18. Cum să devii chior in ţara orbilor
  19. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  20. Asa tara, asa candidiati...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii