Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Gind diferit
  2. Bucurestiul începe cu mine
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Drumul pina la metrou (neterminata)
  5. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
  6. Emil Constantinescu recrut la Dinamo
  7. Bogdan Hossu si sclavagismul modern
  8. Peste tine
  9. Bote a filmat in Gradina Botanica
  10. Dorul de motoreta Mobra
  11. Moartea nu mai vine pe banda de magnetofon
  12. Patã de culoare
  13. Viitorul nu suna bine deloc
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Acolo unde se termina iubirea
  16. În spatele urechii
  17. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  18. Ghinion ca a nins
  19. Se imparte natiunea in doua ?
  20. Nero de Bucuresti

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii