Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Sa se faca...mall-uri ! Si mall-uri se facura!
  2. Nerostire
  3. Mama prostilor e mereu gravida !
  4. Asasinul cu referendum
  5. Am hotarit sa ma retrag
  6. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  7. Simțuri zdrențuite
  8. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  9. Nebun dupã tine
  10. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  11. Crudul destin al lui Crudu
  12. Nu mai exista prietenie ?
  13. Regãsirea
  14. Decupaj
  15. Tristețea de a te fi cunoscut
  16. Vise
  17. Gheorghe Udriste citeste ziarul pe net !!
  18. Fotbalul se joacă în altă parte
  19. Flacara violet
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii