Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Am nevoie de tine
2. Unde se termina iubirea
3. Disperare
4. Acest sentiment
5. Jocul
6. Poate cine știe…
7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
8. Sã mã sãruți
9. Trupurile viselor
10. Noapte liniștitã
11. Cum te visez?
12. Imaginea ta
13. Neant
14. Inventar
15. Esti prea vie
16. Într-o cutã
17. Într-o cutã
18. Palidã mângâiere
19. O picãturã din sufletul tãu
20. Vitrina sufletului tãu