Adrian Furnicã

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cheia norocului
  2. Am nevoie de tine
  3. Geometria iubirii
  4. Cum te iubesc
  5. Decupaj
  6. Nebun dupã tine
  7. În urma mea
  8. Umbrele noptii
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Alb
  11. Sã mã sãruți
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Rãscruce
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Între douã bãtãi
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Patã de culoare
  18. Iubita mea
  19. Dorința
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii