Adrian Furnicã

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. N-aș fi crezut
  3. Mai… de tot
  4. Limbaj
  5. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  6. Cum te iubesc
  7. Șoapte
  8. Revelația
  9. Simțuri zdrențuite
  10. Acest sentiment
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. Buze tari
  13. Cu tine
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Îmbrãcatã în luminã
  16. Tristețe
  17. O singurã ființã
  18. Atât de departe
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii