Adrian Furnicã

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tu și restul lumii
  2. Peste tine
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Mirare
  5. Toamna iubirii
  6. Simțuri
  7. Am scris invers
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Feminin
  10. Ruga
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. Metamorfoza
  13. Te iubesc
  14. Dorința
  15. Întuneric
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Oarecum perfect
  18. Singur în mine
  19. Simțuri zdrențuite
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii