Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am sã plec din mine
  2. Întuneric
  3. Atât de departe
  4. Somnul de dinainte
  5. Mecanism matematic și misogin
  6. ????
  7. Cafea
  8. Mai stai…
  9. Bun comun
  10. Senzații
  11. Mai în interior
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Marginea existenței
  14. Adio, realitate
  15. Somnul tãu
  16. Înãuntru fãrã de sfârșit
  17. Unduiri
  18. În spatele urechii
  19. Incertitudine
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii