Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Hibernare
  3. Peste tine
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Incertitudine
  6. Labirintul
  7. Sentimente la întâmplare
  8. Tu și restul lumii
  9. Cuvinte mai moi
  10. Fãrã pereche
  11. Nerostire
  12. De ce-mi lipsești
  13. Licurici
  14. Sfâșiere
  15. Somnul de dinainte
  16. În direcția ta
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. Eu-tu
  19. Unde se termina iubirea
  20. Cadavrele cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii