Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Între douã bãtãi
  3. Cuvinte nerostite
  4. Geometria iubirii
  5. O singurã ființã
  6. Atingeri ireale
  7. Disperare
  8. Poate cine știe…
  9. Patã de culoare
  10. Cafea
  11. Tristețe
  12. Ma uit in largul marii caprui
  13. Aproape
  14. Univers infinit de plăceri
  15. Decupaj
  16. Trupurile viselor
  17. Somnul de dinainte
  18. Lupta
  19. Într-o cutã
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii