Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Sentimente la întâmplare
  3. Decupaj
  4. Minunea de a fi existat
  5. Feminin
  6. Mi-e dor
  7. De ce-mi lipsești
  8. Suspinul
  9. Încã o lacrimã...
  10. Revelația
  11. Indigestie
  12. Disperare
  13. Împotriva mea
  14. Altfel, de ce?
  15. Cum te visez?
  16. Inventar
  17. O singurã ființã
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Trupurile viselor
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii