Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Somnul tãu
  4. Risipirea
  5. Sfâșiere
  6. Eu-tu
  7. Neant
  8. Esti prea vie
  9. Atingeri ireale
  10. Palidã mângâiere
  11. Ochii tãi
  12. În direcția ta
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Sã mã sãruți
  15. Într-o cutã
  16. Împotriva mea
  17. Disperare
  18. Întuneric
  19. Nebãnuita neputințã
  20. Prea rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii