Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Grãdina cuvintelor
  3. O singurã ființã
  4. ????
  5. Între douã bãtãi
  6. Un fel de fericire
  7. Limbaj
  8. Somnul de dinainte
  9. Cheia norocului
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Disperare
  13. Te iubesc
  14. Nebun dupã tine
  15. Marginea existenței
  16. Poate cine știe…
  17. Feminin
  18. Indigestie
  19. Umed și cald
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii