Adrian Furnicã

Când vei pleca

Ieri am înghițit luna plinã
Cu garniturã de stele.
Așteptam de mult clipa asta
Cãci, în fiecare zi, vânzãtorul încerca
Sã-mi bage pe gât
Câte un Crai Nou
La același preț
Azi mã pregãtesc sã pun pe masã
Soarele
Cu gândul ascuns de a pãstra
O felie pe care s-o mãnânc mai încolo
Poate cine știe

Așa, nu o sã-mi mai fie frig
Când vei pleca.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. Lucire clarã
  4. Sã mã sãruți
  5. Idei
  6. Sentimente la întâmplare
  7. Aproape
  8. Peste tine
  9. Vorbe
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Mãnunchiuri
  14. Vâltoare
  15. Nud îmbãtãtor
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Mai în interior
  18. Am scris invers
  19. Vise
  20. Nebun dupã tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii