De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Împotriva mea
2. Vorbe
3. Vâltoare
4. Singur în mine
5. Noapte liniștitã
6. Cuvinte mai moi
7. Ma uit in largul marii caprui
8. Eu-tu
9. Cautare
10. Într-o cutã
11. Altfel, de ce?
12. Mãnunchiuri
13. Licitație
14. Toamna iubirii
15. Unde se termina iubirea
16. ????
17. Pasiune
18. Tristeți sublim uitate
19. Șoapte
20. Nu te-am cunoscut niciodatã