De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Sãrutul încrâncenat și singur
2. Mai… de tot
3. Într-o cutã
4. Dorința
5. Lupta
6. Mirare
7. Oarecum perfect
8. Imaginea ta
9. Nebãnuita neputințã
10. Decupaj
11. Unde ar fi trebuit sã fii
12. Sentimente la întâmplare
13. Cum te iubesc
14. O picãturã din sufletul tãu
15. Atingeri ireale
16. Din cauza ta
17. Mãnunchiuri
18. În aceeași direcție
19. Am scris invers
20. Toamna iubirii