De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Dragoste de vânzare
2. Umed și cald
3. Am sã plec din mine
4. Nebun dupã tine
5. Și ce dacã, iubito…
6. Palidã mângâiere
7. Decupaj
8. Simțuri zdrențuite
9. Mai în interior
10. Într-o cutã
11. Unde se termina iubirea
12. Regãsirea
13. Poate cine știe…
14. Rãscruce
15. Cheia norocului
16. Marginea existenței
17. Patã de culoare
18. În direcția ta
19. Sã mã sãruți
20. Toamna iubirii