De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Idei
2. Atât de departe
3. Geometria iubirii
4. Somnul tãu
5. Dragostea ta
6. Umed și cald
7. Cerc floral
8. Între douã bãtãi
9. Decupaj
10. Aproape
11. Definitiv
12. Prezent prea simplu
13. Mai stai…
14. Cheia norocului
15. În aceeași direcție
16. Revelația
17. Tu și restul lumii
18. Încã te iubesc
19. O singurã ființã
20. Cu o secundã mai târziu