De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Încã o lacrimã...
2. Cadavrele cuvintelor
3. Identic cu tine
4. Metamorfoza
5. Din cauza ta
6. Minunea de a fi existat
7. Palidã mângâiere
8. Singur în mine
9. Jocul
10. Nãpãdit
11. Am sã plec din mine
12. Unduiri
13. Noi
14. Hibernare
15. Înãuntru fãrã de sfârșit
16. Ma uit in largul marii caprui
17. Pasiune
18. Fãrã pereche
19. În aceeași direcție
20. Mi-e dor