De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Regãsirea
2. Mã doare
3. Între douã bãtãi
4. O singurã ființã
5. Cu fața cãtre mine
6. Mi-e dor
7. În direcția ta
8. Buze tari
9. Cu tine
10. Simțuri zdrențuite
11. Hibernare
12. Eu-tu
13. Limbaj
14. Înãuntru fãrã de sfârșit
15. Pasiune
16. Jocul
17. Te iubesc
18. Altfel, de ce?
19. Buza ta de sus
20. Oarecum perfect