De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unduiri
2. Bun comun
3. O picãturã din sufletul tãu
4. Rãscruce
5. Ma uit in largul marii caprui
6. Senzații
7. Am plâns
8. Buze tari
9. Decupaj
10. Împotriva mea
11. Risipirea
12. În aceeași direcție
13. Imaginea ta
14. În urma mea
15. Mecanism matematic și misogin
16. Eu-tu
17. Am nevoie de tine
18. Mi-e dor
19. Labirintul
20. Pasiune