Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Tristețe
  3. Incertitudine
  4. Labirintul
  5. N-aș fi crezut
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Somnul tãu
  8. Disperare
  9. Te iubesc
  10. Dorința
  11. Înãuntru fãrã de sfârșit
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Într-o cutã
  14. Poate cine știe…
  15. Dragostea ta
  16. Acest sentiment
  17. În spatele urechii
  18. Iubita mea
  19. Identic cu tine
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii