Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Inventar
  2. Marginea existenței
  3. Poezie amarã
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. În urma mea
  6. Te iubesc
  7. O singurã ființã
  8. Mai în interior
  9. În mine parte
  10. În spatele urechii
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Mi-e dor
  13. Pasiune
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Mai stai…
  16. Epilog
  17. Cheia norocului
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Cerc floral
  20. Jocul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii