Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Un fel de fericire
  3. Eu-tu
  4. Am plâns
  5. Între douã bãtãi
  6. Umbrele noptii
  7. Tu și restul lumii
  8. Inventar
  9. Încã o lacrimã...
  10. Minunea de a fi existat
  11. ????
  12. În direcția ta
  13. Trupurile viselor
  14. Mai stai…
  15. Risipirea
  16. Decupaj
  17. O singurã ființã
  18. Am scris invers
  19. Cautare
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii