Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vitrina sufletului tãu
  2. Vise
  3. Poezie amarã
  4. Idei
  5. O singurã ființã
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Aproape
  8. Chinuitoare pãrere
  9. Unduiri
  10. Univers infinit de plăceri
  11. Eu-tu
  12. În mine parte
  13. Indigestie
  14. Cuvinte mai moi
  15. Încã o lacrimã...
  16. Semnul tãu
  17. Buza ta de sus
  18. Licitație
  19. Singur în mine
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii