Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Marginea existenței
  2. Am nevoie de tine
  3. Am sã plec din mine
  4. Noi
  5. Minunea de a fi existat
  6. Revelația
  7. Somnul de dinainte
  8. Aproape
  9. Jocul
  10. Nerostire
  11. Între douã bãtãi
  12. Unduiri
  13. Cautare
  14. Unde ar fi trebuit sã fii
  15. Definitiv
  16. Atingeri ireale
  17. Nãpãdit
  18. Senzații
  19. Adio, realitate
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii