Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Minunea de a fi existat
  3. Semnul tãu
  4. Noapte liniștitã
  5. De ce-mi lipsești
  6. Acest sentiment
  7. Trupurile viselor
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Noi
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Risipirea
  13. Unde se termina iubirea
  14. În aceeași direcție
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. În mine parte
  17. Unde ar fi trebuit sã fii
  18. În urma mea
  19. Ma uit in largul marii caprui
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii