Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Lupta
  3. Ochii tãi
  4. Poezie amarã
  5. Te iubesc
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. De ce-mi lipsești
  8. Mã doare
  9. Bun comun
  10. Prin mine
  11. Îmbrãcatã în luminã
  12. Sentimente la întâmplare
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Patã de culoare
  15. Tãcere
  16. Atingeri ireale
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Umed și cald
  19. Palidã mângâiere
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii