Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. O singurã ființã
  3. Sãrutul încrâncenat și singur
  4. Cheia norocului
  5. Acest sentiment
  6. Umbrele noptii
  7. Și ce dacã, iubito…
  8. Adio, realitate
  9. Oarecum perfect
  10. Încã o lacrimã...
  11. Mãnunchiuri
  12. Fãrã pereche
  13. Risipirea
  14. În aceeași direcție
  15. Tãcere
  16. Lucire clarã
  17. Metamorfoza
  18. Din cauza ta
  19. Unduiri
  20. Umed și cald

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii