Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã o lacrimã...
  2. Nãpãdit
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Mai stai…
  5. Mi-e dor
  6. Definitiv
  7. Poezie amarã
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Cu tine
  11. Licitație
  12. Sãrutul încrâncenat și singur
  13. Vise
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Cheia norocului
  16. Esti prea vie
  17. Mai… de tot
  18. Întuneric
  19. Metamorfoza
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii