Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Patã de culoare
  2. Trupurile viselor
  3. Limbaj
  4. Metamorfoza
  5. Între douã bãtãi
  6. Tu și restul lumii
  7. Prin mine
  8. Nãpãdit
  9. Îmbrãcatã în luminã
  10. Ochii tãi
  11. Oarecum perfect
  12. Am scris invers
  13. Cheia norocului
  14. Umed și cald
  15. Dorințe nemãrturisite
  16. Prea rece
  17. Poezie amarã
  18. Mi-e dor
  19. Sentimente la întâmplare
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii