Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Dragostea ta
  3. Regãsirea
  4. Întuneric
  5. Simțuri
  6. Marginea existenței
  7. Cuvinte mai moi
  8. Labirintul
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Cum te iubesc
  11. Epilog
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Prezent prea simplu
  14. Mai în interior
  15. Rãscruce
  16. Adio, realitate
  17. Mai stai…
  18. De ce-mi lipsești
  19. Suspinul
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii