Adrian Furnicã

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Acum se odihnesc
Tresãrind prin somn
Într-o tãcere sublimã care
Mi-aduce aminte de somnul
Tãu
Și tresãrind din când în când
Din aripile moi
Fãrã vlagã
Dupã atâta munca

Doar eu nu vreau sã dorm
Și privesc întunericul
Cu zâmbetul pe buze
Pentru cã am primit
Sãrutul pe care îl visam
De la tine
Adus de un înger începãtor
Cãruia i-am lãsat
Un bacșiș consistent
Pentru grija cu care s-a purtat
Cu sãrutul meu
Și ca sã-l facã sã fie și pe viitor
La fel de atent

Și ca sã fiu sigur cã oftatul
Pe care ți l-am trimis
Ajunge la fel de repede
Și bine
Pânã în sufletul
Tãu
Pe care îl iubesc
Atât de mult

Și zâmbesc, și zâmbesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acest sentiment
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Lucire clarã
  5. Cum te visez?
  6. Ruga
  7. Nu te-am cunoscut niciodatã
  8. Dragostea ta
  9. Te simt în mine
  10. Epilog
  11. Eu-tu
  12. Lupta
  13. O singurã ființã
  14. Încã te iubesc
  15. Iubita mea
  16. Idei
  17. Șoapte
  18. Mãnunchiuri
  19. Fãrã pereche
  20. Împotriva mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii