Adrian Furnicã

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Acum se odihnesc
Tresãrind prin somn
Într-o tãcere sublimã care
Mi-aduce aminte de somnul
Tãu
Și tresãrind din când în când
Din aripile moi
Fãrã vlagã
Dupã atâta munca

Doar eu nu vreau sã dorm
Și privesc întunericul
Cu zâmbetul pe buze
Pentru cã am primit
Sãrutul pe care îl visam
De la tine
Adus de un înger începãtor
Cãruia i-am lãsat
Un bacșiș consistent
Pentru grija cu care s-a purtat
Cu sãrutul meu
Și ca sã-l facã sã fie și pe viitor
La fel de atent

Și ca sã fiu sigur cã oftatul
Pe care ți l-am trimis
Ajunge la fel de repede
Și bine
Pânã în sufletul
Tãu
Pe care îl iubesc
Atât de mult

Și zâmbesc, și zâmbesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. Regãsirea
  3. Cuvinte nerostite
  4. Cheia norocului
  5. Vorbe
  6. Rãscruce
  7. Poezie amarã
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Poate cine știe…
  10. Singur în mine
  11. Când vei pleca
  12. Între douã bãtãi
  13. Definitiv
  14. Nerostire
  15. Mai… de tot
  16. Rotunjimile iubirii
  17. Am sã plec din mine
  18. Limbaj
  19. Acest sentiment
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii