E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Acum se odihnesc
Tresãrind prin somn
Într-o tãcere sublimã care
Mi-aduce aminte de somnul
Tãu
Și tresãrind din când în când
Din aripile moi
Fãrã vlagã
Dupã atâta munca

Doar eu nu vreau sã dorm
Și privesc întunericul
Cu zâmbetul pe buze
Pentru cã am primit
Sãrutul pe care îl visam
De la tine
Adus de un înger începãtor
Cãruia i-am lãsat
Un bacșiș consistent
Pentru grija cu care s-a purtat
Cu sãrutul meu
Și ca sã-l facã sã fie și pe viitor
La fel de atent

Și ca sã fiu sigur cã oftatul
Pe care ți l-am trimis
Ajunge la fel de repede
Și bine
Pânã în sufletul
Tãu
Pe care îl iubesc
Atât de mult

Și zâmbesc, și zâmbesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Vitrina sufletului tãu
2. Și ce dacã, iubito…
3. Ai sã mã iubești?
4. Întuneric
5. Mi-e dor
6. Fãrã pereche
7. Umed și cald
8. Nebãnuita neputințã
9. Mai stai…
10. Nebun dupã tine
11. Tristeți sublim uitate
12. Mecanism matematic și misogin
13. Din cauza ta
14. Decupaj
15. Nu te-am cunoscut niciodatã
16. Noapte liniștitã
17. Idei
18. Ma uit in largul marii caprui
19. Vise
20. N-aș fi crezut