Adrian Furnicã

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Acum se odihnesc
Tresãrind prin somn
Într-o tãcere sublimã care
Mi-aduce aminte de somnul
Tãu
Și tresãrind din când în când
Din aripile moi
Fãrã vlagã
Dupã atâta munca

Doar eu nu vreau sã dorm
Și privesc întunericul
Cu zâmbetul pe buze
Pentru cã am primit
Sãrutul pe care îl visam
De la tine
Adus de un înger începãtor
Cãruia i-am lãsat
Un bacșiș consistent
Pentru grija cu care s-a purtat
Cu sãrutul meu
Și ca sã-l facã sã fie și pe viitor
La fel de atent

Și ca sã fiu sigur cã oftatul
Pe care ți l-am trimis
Ajunge la fel de repede
Și bine
Pânã în sufletul
Tãu
Pe care îl iubesc
Atât de mult

Și zâmbesc, și zâmbesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Tristețe
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Poate cine știe…
  5. Fluturii
  6. Pasiune
  7. Decupaj
  8. Te simt în mine
  9. Definitiv
  10. Vâltoare
  11. Nebun dupã tine
  12. Iubita mea
  13. Împotriva mea
  14. Dragoste de vânzare
  15. Mi-e dor
  16. Cu o secundã mai târziu
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Alb
  19. O singurã ființã
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii