Adrian Furnicã

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Acum se odihnesc
Tresãrind prin somn
Într-o tãcere sublimã care
Mi-aduce aminte de somnul
Tãu
Și tresãrind din când în când
Din aripile moi
Fãrã vlagã
Dupã atâta munca

Doar eu nu vreau sã dorm
Și privesc întunericul
Cu zâmbetul pe buze
Pentru cã am primit
Sãrutul pe care îl visam
De la tine
Adus de un înger începãtor
Cãruia i-am lãsat
Un bacșiș consistent
Pentru grija cu care s-a purtat
Cu sãrutul meu
Și ca sã-l facã sã fie și pe viitor
La fel de atent

Și ca sã fiu sigur cã oftatul
Pe care ți l-am trimis
Ajunge la fel de repede
Și bine
Pânã în sufletul
Tãu
Pe care îl iubesc
Atât de mult

Și zâmbesc, și zâmbesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. Într-o cutã
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Altfel, de ce?
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Licurici
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Identic cu tine
  10. Risipirea
  11. Incertitudine
  12. Umbrele noptii
  13. O mânã de sentimente
  14. Vâltoare
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Toamna iubirii
  17. În direcția ta
  18. Epilog
  19. Aproape
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii