Adrian Furnicã

Te simt în mine

Ai râs
Și-n sunetul nebãnuit am auzit
Cum lumea mi s-a pus
La picioare
Și mi s-a dãruit cu tot ce are ea
Mai bun
Și mai frumos.

Mi-ai spus cã mã iubești
Și am simțit cum lumea mi-a intrat
În inimã
Fãcându-și loc
Lângã imaginea ta
De mult prinsã acolo
Între douã bãtãi.

Acolo de unde am aruncat în întuneric
Toate fuioarele de gând negru
Care rãmãseserã de la ultima
Moarte.

Și atunci când ai rostit
Numele meu
M-am înãlțat cãtre cer
Ca sã pot sã strig
Cât de mult te simt
În mine,
În fiecare ungher, în fiecare
Secundã.

Acum mã odihnesc
Ca sã pot sã încep sã te simt din nou
Cum îmi cuprinzi mintea
Și îmi îndemni simțurile
Sã râdã și ele în soarele
Pe care mi l-ai arãtat
Din nou și din nou și
Din nou.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Ruga
  3. Dragoste de vânzare
  4. Marginea existenței
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Zâmbet rece
  7. Minunea de a fi existat
  8. Când vei pleca
  9. Mã doare
  10. Esti prea vie
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. Ochii tãi
  13. Unde se termina iubirea
  14. Vâltoare
  15. Regãsirea
  16. Incertitudine
  17. Nu te-am cunoscut niciodatã
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Cautare
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii