Adrian Furnicã

Te simt în mine

Ai râs
Și-n sunetul nebãnuit am auzit
Cum lumea mi s-a pus
La picioare
Și mi s-a dãruit cu tot ce are ea
Mai bun
Și mai frumos.

Mi-ai spus cã mã iubești
Și am simțit cum lumea mi-a intrat
În inimã
Fãcându-și loc
Lângã imaginea ta
De mult prinsã acolo
Între douã bãtãi.

Acolo de unde am aruncat în întuneric
Toate fuioarele de gând negru
Care rãmãseserã de la ultima
Moarte.

Și atunci când ai rostit
Numele meu
M-am înãlțat cãtre cer
Ca sã pot sã strig
Cât de mult te simt
În mine,
În fiecare ungher, în fiecare
Secundã.

Acum mã odihnesc
Ca sã pot sã încep sã te simt din nou
Cum îmi cuprinzi mintea
Și îmi îndemni simțurile
Sã râdã și ele în soarele
Pe care mi l-ai arãtat
Din nou și din nou și
Din nou.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Cum te iubesc
  3. Tristețea de a te fi cunoscut
  4. Somnul tãu
  5. Cautare
  6. Ruga
  7. Cafea
  8. Șoapte
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Am sã plec din mine
  11. Întuneric
  12. Feminin
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Atât de departe
  15. Palidã mângâiere
  16. Unde se termina iubirea
  17. Esti prea vie
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Nãpãdit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii