Ai râs
Și-n sunetul nebãnuit am auzit
Cum lumea mi s-a pus
La picioare
Și mi s-a dãruit cu tot ce are ea
Mai bun
Și mai frumos.

Mi-ai spus cã mã iubești
Și am simțit cum lumea mi-a intrat
În inimã
Fãcându-și loc
Lângã imaginea ta
De mult prinsã acolo
Între douã bãtãi.

Acolo de unde am aruncat în întuneric
Toate fuioarele de gând negru
Care rãmãseserã de la ultima
Moarte.

Și atunci când ai rostit
Numele meu
M-am înãlțat cãtre cer
Ca sã pot sã strig
Cât de mult te simt
În mine,
În fiecare ungher, în fiecare
Secundã.

Acum mã odihnesc
Ca sã pot sã încep sã te simt din nou
Cum îmi cuprinzi mintea
Și îmi îndemni simțurile
Sã râdã și ele în soarele
Pe care mi l-ai arãtat
Din nou și din nou și
Din nou.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. ????
2. În aceeași direcție
3. Când vei pleca
4. Am plâns
5. Nebãnuita neputințã
6. Oarecum perfect
7. Tristeți sublim uitate
8. Cuvinte mai moi
9. Dorința
10. Nerostire
11. Minunea de a fi existat
12. O singurã ființã
13. N-aș fi crezut
14. Tristețea de a te fi cunoscut
15. Cheia norocului
16. Senzații
17. Vitrina sufletului tãu
18. Chinuitoare pãrere
19. Cautare
20. Jocul