Adrian Furnicã

Arhiva - Iulie 2008

Somnul de dinainte

Am luat inima mea
Adormitã
Și am așezat-o lângã
Inima ta treazã
Ca sã învețe și ea

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile

Unduiri

Când ți-am zãrit
Pentru prima oarã
Zâmbetul
Am simțit dintr-o datã
Cã mã scald în el și ți-am simțit
Rãsuflarea caldã cum mã învãluie
Pe la subțiori.


Alte articole:

  1. Gind de lucru
  2. Morti cu reclame
  3. Gind definitiv
  4. Mirare
  5. Un pitic
  6. Striptease-ul dauneaza grav carierei
  7. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  8. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Dorul de motoreta Mobra
  11. Drumul Taberei port la Marea Neagra !!
  12. Cautare
  13. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  14. Sa furam, sa furam, sa furam
  15. Mai ramine sa ardem vrajitoare la Universitate
  16. Gind peren
  17. Nu numai Inna l-a blestemat pe Trastariu
  18. Muzeul National de Arta al Romaniei
  19. Prostia si nesimtirea sint pandemice
  20. Manifest pentru constiinte adormite...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii