Adrian Furnicã

Arhiva - Iulie 2008

Somnul de dinainte

Am luat inima mea
Adormitã
Și am așezat-o lângã
Inima ta treazã
Ca sã învețe și ea

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile

Unduiri

Când ți-am zãrit
Pentru prima oarã
Zâmbetul
Am simțit dintr-o datã
Cã mã scald în el și ți-am simțit
Rãsuflarea caldã cum mã învãluie
Pe la subțiori.


Alte articole:

  1. Gind constant
  2. Anticariat
  3. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  4. Daca ar fi mute ?
  5. Licitație
  6. Buza ta de sus
  7. Bizonul corporatist
  8. Gind luminos
  9. Ponta Discriminatorul
  10. Fluturii
  11. Cuvinte mai moi
  12. Moarte caşcavalului!
  13. Cu tine
  14. Imaginea ta
  15. Buze tari
  16. "Nu se poate aşa o medalie"
  17. Eu-tu
  18. Cum sa devi din actor bun politician prost
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Rãzbunarea lui Adrian Pãunescu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii