Adrian Furnicã

Arhiva - Iulie 2008

Somnul de dinainte

Am luat inima mea
Adormitã
Și am așezat-o lângã
Inima ta treazã
Ca sã învețe și ea

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile

Unduiri

Când ți-am zãrit
Pentru prima oarã
Zâmbetul
Am simțit dintr-o datã
Cã mã scald în el și ți-am simțit
Rãsuflarea caldã cum mã învãluie
Pe la subțiori.


Alte articole:

  1. Fantoma din sectorul 6
  2. Dacă am avea şi noi polonezi…
  3. Un fel de fericire
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Pedeapsa
  6. Întuneric
  7. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
  8. Misu Predescu, cel mai tare producator de film si tv din Roamania
  9. Benzina pentru fraieri
  10. Armata nu e bal mascat
  11. Arheologia saboteaza Romania
  12. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  13. Palidã mângâiere
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Cronica de Craciun
  16. Simțuri
  17. Nu aveti un foc ?
  18. Am hotarit sa ma retrag
  19. Gindul unsprezece
  20. Gind de licitatie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii