Adrian Furnicã

Arhiva - Iulie 2008

Somnul de dinainte

Am luat inima mea
Adormitã
Și am așezat-o lângã
Inima ta treazã
Ca sã învețe și ea

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile

Unduiri

Când ți-am zãrit
Pentru prima oarã
Zâmbetul
Am simțit dintr-o datã
Cã mã scald în el și ți-am simțit
Rãsuflarea caldã cum mã învãluie
Pe la subțiori.


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Ghinion ca a nins
  3. Nu mai am chef de francezi cu gura mare
  4. Inca un matinal de poveste
  5. Cine pe cine a otravit ?
  6. Gind despre ginduri
  7. Îmbrãcatã în luminã
  8. Indigestie
  9. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  10. Jocul
  11. Avertizare extrem de serioasa!!
  12. Nu te-am cunoscut niciodatã
  13. Vorbe
  14. Crudul destin al lui Crudu
  15. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  16. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
  17. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
  18. N-aș fi crezut
  19. Drumul pina la metrou (neterminata)
  20. Hai sa ne imaginam !

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii