Adrian Furnicã

Morcovul Ipotetic

Suntem un popor in descompunere, o natiune pe cale de disparitie despre care este posibil sa se invete in universitatile de istorie peste citeva sute de ani asa cum invatam noi azi despre hititi, cumani sau mesopotanieni. O natiune care se imprasitie prin lume si se dizolva in alte societati, acolo unde istoria noastra este oprita la nivelul parintilor migraniti. Copii romani nascuti in alte tari nu mai sunt romanai, sunt spanioli, italieni, englezi sau altceva cu origini romanesti. Momentan ne tine laolalta doar limba romana, minunata si si extraordinara prin unicitatea ei. Inca gindim in limba romana, speram si cintam in limba noastra dar mai ales injuram atit de spumos. Dar si ea, limba romana este in disolutie, se estompeaza, se muradreste si dispare incet. Dar pina atunci susntem condamnati la zbatere. Suntem din ce in ce mai putini cei care constietizam agonia unei societati care imprumuta din ce in ce mai mult atitudini de oameni bogati ca in occident adaptate la o saracie mascata. De aia imbogatitii apar stridenti, aroganti, nesimtiti, sunt invidiati, injurati si dispreturiti. Iar ei se comporta in oglinda. Am avut niste sperante acum 30 de ani. Am crezut ca spiritul romanesc, inventiv, descoperitor, adaptabil va triumfa si va trage societatea inainte. A ramas doar “descurcareala” mostenita de pe vremea lui Ceausescu, datul din coate la singular si catararea pe cadavrele celor din jur pentru o victorie iluzorie de scurta durata. Si dintr-o data trainicia unor concepte si atitudini s-a transformat intr-o cautare a sinelui impartind societatea dintr-o masa de constiinte intr-o multime atomizata de interese grobiene. Tinuti in saracie, manipulati, furati, dispretuiti si mai ales ignorati de conducatori, am ridicat ca personajul din The Wall al lui Pink Floyd, un zid intre noi si conducatori. Un zid in spatele caruia am invatat sa traim ca intr-o gradina zoologica intoarsa pe dos. Cei multi stau inchisi iar cei putini ne viziteaza din din masinile lor luxoase si cu aroganta puterii pe care i-am lasat sa o exercite. Ei stiu ca existam si se bazeaza pe munca naostra, pe zbaterea noastra ca sa obtina pentru ei valoarea produsului nostru. Apoi il impart intre ei aruncind resturile, printre gratii, celor care au muncit pentru el. Ne dau drumul din incercuire din 4 in 4 ani pe o portita mica, amagindun-e ca pe bastinasii din insulelel cucerite ccu margele de sticla si apa de foc numite succint alegeri. Iar noi, ne ducem ca vitele la taiere sa alegem cum isi vor imparti ei intre ei tot ce fura de la noi. Suntem un popor in descompunere pentru ca ne-a fost furata constiinta si unitatea. Priviti in jur la mascarada de democratie in care traim. A reaparut partidul unic, cu puteri depline, cu acelasi interes de a fura peste masura, cu aceiasi oameni fara scrupule, mincinosi, hoti si aroganti. Partidul Aliantei de Guvernare. O formtiune politica uriasa, o caracatita de interese si hotii care are ca scop suprem doar cum sa-si imparta prada in cel mai democratic fel cu putinta. Aparatul de partid, fara scoala, fara pregatire, fara morala si fara nici o remuscare se infiltreaza, impins de la spate de masinaria politica din care face parte, in toate cotloanele puterii, ca un mucegai sau o ciuperca otravitoare. Pune stapinire pe friiele puterii de care trage impetuos dar fara discernamint. S-a creat o pandemie de ticalosie politica in care apar la virf niste antioameni votati de 30% din 36% din populatia cu drept de vot. Actul lor de guvernare este falimentar pentru ca merge exact ca masina comunismului care nu se putea misca din loc pentru ca toata energia produse se consuma in claxon. Acum s-au trezit ca au furat prea mult, ca e gaura la buget, ca nu au cum sa-si mai adape mirtoagele de partid cu bani nemunciti si atunci se uita hulpav, cu nesat , la banii celor care ii produc. Ce stie hotul cel mai bine ? Sa fure de la altul. Si sub pulpana sloganului egalitarist se pregateste sa bage mina in buzunarul celor care produc ca sa le dea mai mult celor care consuma. Se cheama rapt prin impozitare. Si noi tacem. Plenar. Ne lasam furati de partidul unic si suntem dusi inainte ca magarul care are atirnat in fata un morcov. Acel morcov ipotetic la care nu ajungem niciodeata dar catre care galopam cu ochii holbati de nesat. Asa arata un popor pe cale de disparitie. Ne-au impus sa marginalizam elitele, le-au aruncat in derizoriu, au fost batjocorite intr-un proces de macinare a valorilor care a asezat stacheta meritocratiei foarte jos. Au disparut din viata publica intectualii, scriitorii, filozofii, ginditorii, eruditia, enciclopedismul, cultura, educatia. Au aparut trompetele de partid, filozofii de duzina, vindutii, traficantii de constiinte, impostorii. Isi fac televiziuni, bloguri, canale de youtube in care iau in deridere pe 30 de arginti toata intelectualitatea. Refugiati in subsolurile gindirii, acolo unde rezistenta prin cultura este de fapt iesirea din Matrix, insulele de eruditie sunt populate de cite un Robinson Crusoe in asteptarea unui Vineri ireal. Care nu mai vine sau si mai grav, nu mai vrea sa vina. Ana Blandiana a spus ca suntem un popor vegetal. Dar in acest atlas de plante nu suntem stejari, brazi sau flori. Suntem adusi prin incultura si saracie la stadiul de licheni. Petre Tutea a facut 13 ani de temnita grea pentru un popor de idioti. Dar nu numai el. Noi facem acum temnita grea pentru o clasa politica imbecila, aroganta si hoata. Si Doamne fereste sa incerci sa scoti capul sau sa ridici vocea sa ceri macar citeva din dreturile tale. Saracia si prostia acolitilor politici, votantii lor cei mai sordizi, se ridica in corpore sa te striveasca. Nici macar nu e nevoie de un aparat represiv prea dezvoltat pentru ca exista cohorte de idioti cu drept de vot care orbiti de morcovul ipotetic de mai devreme sar sa te ingroape in laturi. Nu exista parlament, nu exista guvern, nu exista partide. Exista doar niste indivizi avari, fara scrupule care fura si fura si fura. Internetul a dat ocazia, asa cum a spus Umberto Eco, tuturor idiotilor care au cite o parere sa devina foarte cunoscuti. Internetul a creat idoli falsi la care alti idioti se inchina devenind secte. Internetul a dat ocazia ticalorilor sa fie cunoscuti, sa ridice probleme false, sa manipuleze si sa incrusteze in constiintele adormite, indoileli. Acolo, in spatiul virtual se nasc marile teme de dezbatere ale societatii. Dar cel mai rau este ca revolta s-a mutat tot in virtual. Acolo ne strigam ura, acolo ne ridicam impotriva conducatorilor ticalosi fara sa tinem seama de fapt ca suntem in spatele ziduliui Pink Floyd-ian de unde nu razbate in exterior toata ura noastra pentru conducatori. Si atunci ei nu ne aud, nu ne iau in seama si nu considera ca meritam atentie. Rezultatul ? Suntem un popor in descompunere care navigheaz prin istorie pe un Titanic numit Romania pe care o orchestra de politicieni fara ureche muzicala cinta de zor o partitura demna de un eisberg cit mai mare.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  2. Moarte caşcavalului!
  3. Divide et impera
  4. Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
  5. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
  6. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  7. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
  8. Ghinion ca a nins
  9. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  10. Guvernul in audienta la Roger Waters
  11. Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
  12. Cum să devii chior in ţara orbilor
  13. Armata nu e bal mascat
  14. Să jure şefii de sindicate din vămi!
  15. Vuvuzele "Made in Romania"
  16. 5G-ul si Vaccinul part II
  17. O Românie, două sisteme
  18. Turism printre chistoace
  19. 40% mediocritate prin lege
  20. Protestăm şi fugim la bere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii