Adrian Furnicã

Rock-ul ca religie

Printr-o intimplare am ascultat ieri cel mai bun disc rock editat vreodata de casa de discuri Electrecord. Asta avind in vedere ca majoritatea titlurilor scoase de acestia au fost pe vremea odiosului, e clar ca este vorba de muzica veche, rock strabun, mioritic in adevartul sens al cuvintului. Am ascultat deci albumul “Zalmoxe” al celor de la Sfinx si inca odata am fost minunat de calitatea lui, atit din punct de vedere al compozitiei cit si al interpretarii. Si nici masterizarea nu e fost rea, tinind cont de unde si cum s-a facut. Si cind !! Daca as avea niste puteri supranaturale, i-as stringe pe baieti inca odata si as reinregistra albumul cu tehnica de acum dar si beneficind de maturitatea lor in ale cintatului. Si uite asa, cu discul asta in minte am inceput sa bat Youtube-ul in cautarea muzicii adevarate romanesti, aceea care s-a scris de prin 1965 pina prin 1989. S-ar putea ca o multime de cunoscatori sa-mi sara in cap ca sa ma combata spunind ca din cauza cenzurii atunci trupele nu se puteau exprima la valoarea lor. Se poate. Posibil ar fi ca atunci, daca ar fi fost libertate de expresie sa se fi facut altfel de muzica, sa se stoarca mai bine si mai profound filonul creator al unei generatii de muzicieni tineri si prolifici, sa ne aducem mai bine aminte de unele trupe care s-au chinuit mult in underground decit de Angela Similea si Dan Spataru, care bineinteles au si ei importanta lor, dar care nu ar fi fost embleme ale unei ere musicale.
Si daca vor citi aceste rinduri si niste tineri care nu avut ocazia sa asculte numai Iris sau Holograf in ultimi ani ca exponenti ai fostelor glorii rock am sa ii rog sa caute si sa asculte si altceva, ca sa incerce sa inteleaga chinurile uneu generatii care a cautat cu disperarea libertatea de a cinta. Libertatea pe care azi industria muzicala a calcat-o in picioare cu forta sistemului communist si rautatea celui capitalist rezultind o muzica fara emotie, fara aripi, fara simtaminte. Si daca pe afara mai exista oameni care asculta si altceva decit ce le ofera radiourile comerciale, aici in Romanina mea draga cautarea a incetat raminind doar o mina de oameni refugiati in muzica adevarata, restul multumindu-se cu ce a ramas in urma amputaitei sufletului. Sintem putini care scultam rock, progressive, jazz, electro new age, sintem putini care stim radacinile si geneza acestei muzici si sintem si mai putini cei care isi mai aduc aminte de ce a fost. Si pentru ca “Trebuiau sa poarte un nume” toate aceste fantome ale trecutului de unde unii dintre noi inca ne tragem seva, s-au numit….Catena, Mondial, Curtea Veche 43, FFN, Post Scriptum, Floare Albastra, Savoy, Iris, Holograf, Sfinx, Phoenix, Celelalte Cuvinte, Semnal M, Pro Muzica, Riff, Florian din Transilvania, Olimpic 64, Domino, Timpuri Noi, Krypton, Sincron, Sideral, Metrock, Roata, Metropol, Rosu si Negru, Romanticii, Kappa, Cargo, Cristal, Compact, Evolutiv, Grup 74, Quartz, Antract, Vali Sterian si Compania de Sunet, …si cite or mai fi fost. In fata acestor nume imi scot palaria si fac o mare plecaciune nu numai pentru ca mi-au luminat copilaria si adolescenta ci si pentru ca in spatele acestor nume se ascund o multime de oameni care au intemeiat o religie paralela cu Tezele din iulie 1971, o religie in numele careia multi tineri si-au pierdut la militie parul sau au spalat pe jos la sectie pentru ca purtau blugi. Le sint recunoascator ca mi-au fixat sufletul cu pioneze pe portativele unor discuri voit inocente ca sa poata trece de cenzura dar indeajuns de subversive ca sa ne dam seama ca undeva in lume rock-ul e o religie mondiala la care tinjesc milioane de oameni. Ei ne-au dat speranta si refugiu in anii gri ai comunismului. Iar la final trebuie sa mai amintesc de Florian Pitis, Cornel Chiriac, Andrei Voiculescu, Sorin Caraxeghi, Metronom, Europa Libera, Florin Silviu Ursulescu, Daniela Caraman Fotea si multi altii care ne-au pus cu ochii pe gaura cheii ca sa vedem occidentul si urechile pe radiouri in speranta ca poate mai scapa ceva din decadenta celor de la Yes, Beatles, Rolling Stones sau Uriah Heep. Plecaciune umbre dulci si Rock ON !!
P.S…imi cer iertare celor pe care i-am uitat asigurindu-i ca numai dorinta de a scrie acest articol dintr-o suflare si repede m-a facut sa-i sar de la enumerare. Nimeni nu le poate lua locul in istorie si in inima.
P.S 2…si daca cineva curios ar trece prin piesele unora din trupele romanesti enumerate cu siguranta ar descoperi un univers unic de o sensibilitate extraordinara. Auditie placuta

      Comentarii (2):

De cand asteptam articolul acesta...

de acord cu tine, mi-e dor de Dan Andrei Aldea!

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  2. Apararea inexistentei...
  3. Fantoma din sectorul 6
  4. Nu avem decit de pierdut
  5. Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
  6. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  7. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
  8. Gascalizarea Romaniei
  9. Gind pentru un fost prieten
  10. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
  11. Taxe contra demisie
  12. O Românie, două sisteme
  13. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  14. La dracu cu Pasarea Phoenix
  15. Lui Dumnezeu ii place TVA-ul ?
  16. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  17. Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
  18. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  19. Nu sint stapin de sclavi
  20. Nu e Guvernul vinovat de criza mondialã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii