Adrian Furnicã

Tinutul Secuiesc e in Romania

Il sun pe prietenul meu Andras la Odorheiul Secuiesc si il rog sa-mi rezerve si mie o camera pe acolo vineri si simbata seara. E Festivalul Sarmalelor la Praid si vreau sa merg. Acum doi ani am fost in juriu din intimplare si am ramas foarte placut impresionat de eveniment. Vin o sumedenie de oameni de prin toate colturile tarii sa vada si sa manince sarmale, sa guste din vinul si palinca locului , sa traga pe nari fumul de sub ceaune, sa-si arunce privirile si banii pe produsele de artizanat de la Corund si sa priveasca o lume pestrita care forfoteste in acordurile muzicilor traditionale din partea locului. "E greu" imi zice Andras. Nu mai gasesti locuri sa dai cu tunul dar pentru ca omul e bine relationat prind o camera de trei paturi la o pensiune modesta dar curata din Odorhei. Dupa un drum de patru ore jumatate am ajuns vineri seara. Ne cazam si dupa ce mincam bine la Gyuri cadem lati in paturile primitoare. Dimineata ne mobilizam cu noaptea in cap si dupa un mic dejun copios plecam la Praid impreuna cu Andras. Peisajul face toti banii. Coline impadurite, cimpuri frumos lucrate, asezari curate, drumul foarte bun, contrastind puternic cu bucata de la Vinatori pina Odorhei care e varza. Oprim la Corund pentru ceramica si prostioare. E soare si-n aer pluteste un iz de tarim uitat de timp. Sau mai bine zis oprit undeva in secolele trecute. Dupa inca sase kilometri intram in Praid si parcam pe o straduta laturalnica. Se aud din departare acordurile muzicilor populare maghiare, chiuituri si zgomot de multime. Intram in aglomeratie tinind strins de mina copilul pentru a nu se rataci in marea de oameni care se plimba devorind din priviri continutul celor 38 de ceaune in care fierb asezat sarmalele inghesuite cu pricepere de miinile concurentilor. Pe margini alti priceputi care se manifesta "hors concours" in fata altor ceaune servesc deja niste sarmale pinetcoase, inecate in smintina, contra sumei de 10 lei/trei bucati. Multimea maninca nerabdatoare ignorind parca plina de naduf creatiile din concurs. Ma intilnesc in multime cu prefectul Laszlo Ladanyi. Un tip simpatic, tinar, cu ochii vii si alunecosi, zimbitor si deschis ne stringe miinile si ne pofteste la caminul cultural unde primarul Sandor Bokor, un senior sfatos si calm, a intins o masa la care citiva cunoscuti si prieteni se aseaza nerabdatori. Meniul e clar. Sarmale cu ciolan afumat, kurtos kalacs, palinca si vin rosu. Atmosfera se destinde, se fac glume, limbile se dezleaga, maghiari, secui si romani beau si maninca cot la cot. Se ride, se ciocneste, copii se joaca impreuna desi nu se prea inteleg. Intra Kelemen Hunor. Se aseaza linga noi, natural, uman, discret. Saluta politicos si incepe a vorbi cu ai lui, maninca cu pofta si se integreaza in peisaj fara stridente. Imi place. Habar n-am ce politica face si cum. Mai stam un pic si plecam la salina unde intram cu autobuzul pret de vreun kilometru apoi pe cele doua sute de trepte. Dupa vreo ora de aerosoli salini iesim si ne intoarcem la parcul central unde este in toi jurizarea. Aceiasi forfota si culoare doar ceaunele mari sint pe jumatate goale. Pe scena un ansamblu folcloric toaca marunt podeaua iar din boxe rasuna un ceardas saltaret. Prefectul a plecat cu treaba, primarul e prin multime, factorul politic s-a facut nevazut, doar oamenii sint cu fetele mai calme semn ca sarmalele si-au facut datoria si au ghftuit burtile privitorilor.Se lasa seara. Sintem obositi si multumiti desi ne cam dor picioarele de atita umblat. Intr-un colt se mai aseaza niste oameni la o coada la clatite iar pe scena se pregateste sa se urce juriul care va premia cea mai gustoasa, cea mai frumoasa, cea mai mica, cea mai mare si cea mai indrazneata sarma. Plecam spre Odorhei unde ne asteapta o binemeritata odihna. Dimineata dam o fuga pina la Andras si la Kati sa ne luam la revedere. Secuiul mindru si primitor ne stringe miinile si cu un zimbet larg ne ureaza drum bun. E frumos in Tinutul Secuiesc si oamenii sint minunati.Mai mergem cu siguranta.
P.S.

Nu am simtit nici o urma de incrincenare sau discriminare, toata lumea pe strada sau in magazine mi-a vorbit in romaneste, am fost foarte bine primiti si servit , ca orice turist sau vizitator.
Toti prietenii mei secui mi-au spus ca ii preocupa realmente ca toti copii lor sa invete romaneste pentru a se integra normal si folostor intr-o societate care ne contine pe toti in egala masura.



Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Moarte caşcavalului!
  2. Să guverneze ăştia peste malluri
  3. Asasinul cu referendum
  4. La multi ani !!!
  5. De ce imi urasc conducatorii ?
  6. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  7. Cum să devii chior in ţara orbilor
  8. Cristian Paturca, un om uitat
  9. Divide et impera
  10. Manifest pentru constiinte adormite...
  11. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  12. Guvernul in audienta la Roger Waters
  13. Sint un extraterestru
  14. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
  15. Nu aveti un foc ?
  16. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  17. Fomista care maninca pe ascuns !!
  18. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  19. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
  20. Nu avem decit de pierdut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii