Adrian Furnicã

53 ! Oare exista detergent pentru constiinte ?

2017…ianuarie ! Implinesc peste citeva zile 53 de ani. Mi se pare incredibil. O virsta de la care asteptam cindva mult mai multa liniste. Impacare, cumpatare, intelepciune ? Se poate. Nu a fost sa fie pentru ca viata iti arata ca destinul e scris in stele….care sint atit de departe, nu-i asa ? Nu-mi plac analizele despre trecut pentru ca imi urla in fata toate greselile pe care le-am facut, care imi apartin, de care nu am cum sa scap pentru ca atunci cind s-au intimplat, eram constient. Da, am crezut in tine si am gresit. Si in tine si….in multi altii ! Am tinut la prietenii, la oameni. Am investit si am pierdut. Sint un prost jucator la bursa sufletelor, un pierzator constant. Norocul meu e ca am si cistigat citeva suflete, citiva oameni pe care ii iubesc neconditionat. Si mai ales, odata cu trecerea anilor, s-au cernut prin sita deasa a greutatilor si necazurilor, citiva PRIETENI. A fost odata, de mult, cind credeam ca o stringere de mina, o privire adinca in ochii celui din fata inseamna totul pentru a pecetlui o legatura. Apoi am observat ca nu e de ajuns. Mai trebuie sa treaca peste o relatie si multe lacrimi, greutati, nelinisti, teama. Asta pentru ca risul si voia buna nu se pun. Si ce crezi ? Surpriza ! Nici asta nu e de ajuns. Am inteles ca niciodata nu e prea tirziu sa primesti cite o palma de la cel pe care l-ai crezut aproape. Sau poate chiar din cauza asta ? E greu…dupa ce treci de 50 de ani, dupa ce incepi sa pierzi prieteni pentru totdeauna pentru ca oamenii mai si mor, nu-i asa, privesti viata altfel. Amintirile incep sa aiba alta greutate, locurile prin care ai trecut au alta insemnatate, vorbele pe care le-ai auzit incep sa aiba alte sensuri acum, dupa atitia ani. Si dintr-o data, fara sa vrei, descoperi cite investitii proaste ai facut, citi oameni te-au tradat, citi dintre cei pentru care ti-ai pus obrazul si sufletul la bataie, ti-au dat cite o palma, un brinci, un sut in fund. Si cel mai dureros, descoperi ca cei care te tradeaza sint mai multi decit cei care tin mai mult la tine. Ce este de pus in balanta ? Orgoliile, banii, pozitia sociala, nepasarea, beneficiile materiale ? Hm…orice ar fi, e dureros. E adevarat ca X ti-a bagat cutitul in spate dar mie nu mi-a facut nimic, asa ca sint prieten cu el . E frecventabil. Da ? Ce tare ! Nu-i asa ca acum astepti ca eu iti intind mina si sa te privesc in ochi, sa accept ca putem ride impreuna dupa ce tu te-ai batut pe burta cu ala care mi-a distrus viata ? Si asta doar pentru ca tie nu ti-a facut nimic. Pentru tine e Luceafarul, ce daca eu inca sufar ? Cind ai 53 de ani, greu iti mai faci prieteni. Si forte usor ii pierzi pe cei vechi. Poate pentru ca esti mai intransigent, pentru ca astepti mai multe de la oameni ? Credulitatea din adolescenta a disparut. Atunci, puteai sa-mi seduci iubita, puteai sa-mi furi o caseta de la cite un bairam, puteai sa pleci la mare fara mine. Acum, dupa ce ai vazut ca oamenii mai si mor, cind ai vazut ca un gest, o atitudine, o fapta poate marca viata si destinul unui om, orice gest are alta valoare. Orice gest are greutatea unui pumn in fata, o piedica pusa destinului. Chiar daca tu nu iti dai seama, ai ranit. Mai ales cind eu stiu ca nu ti-am gresit cu nimic. Am fost la biserica sa ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere sa nu urasc, sa iert, sa ingrop trecutul. Si sa primesc raspunsuri la intrebari. Sa ajungi si tu, si tu, si tu sa rapsunzi la intrebarile mele. Si eu, daca se poate, sa raspund la ale tale. Cu avertismentul valabil pentru amindoi ca poate, s-ar putea sa nu ne placa raspunsurile ! Te bagi ? Ai curajul asta ? Cu riscul de a nu mai vorbi dupa aceea vreodata….dar macar am putea trai pe mai departe avind niste certitudini. Eu imi asum acest risc. Tu ? In rest, la multi ani !! Sa traim cit mai mult ca sa avem ce povesti nepotilor.

      Comentarii (2):

Nimeni nu mă poate răni fără permisiunea mea.

Cand implinesti o varsta ( toate varstele sunt ,pana la urma ,frumoase ),nu ai cum sa nu faci un bilant. Treci prin filtrul constiintei esecurile, dar si izbanzile si accepti, la un moment dat, ca ele trebuiau sa se intample tocmai pentru ca erau conditia obligatorie sa cresti, sa te modelezi, sa fii altceva decat atunci cand erai naiv. Pana la urma conditia noastra tine de acest dublu mers. Inante-inapoi, ceea ce pierdem in ani castigam in intelepciune. ”Ar trebui să ne naștem bătrâni”, vorba poetei. La multi ani ! Bucurați-vă de darul numit viață, bucurați-vă de îndoielile care vă bântuie, de tandrețea care vi se oferă când vă așteptați mai puțin, de ceea ce ați realizat, de ceea ce este. Cu afecțiune, Ioana Triculescu

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poveste de Craciun
  2. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
  3. Sulina, un colţ de paradis
  4. Sint un extraterestru
  5. Usurinta de a injura
  6. Doamnelor si domnilor profesori, respect !
  7. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  8. Cea mai tare scoala de business in IT
  9. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  10. Ura de dupa amiaza
  11. Educatia prin cafea
  12. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  13. Maşina şi viaţa sexuală
  14. Nu mai exista prietenie ?
  15. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  16. Nu pot sa-l sufar pe Marx
  17. Un ceaun la fiert numit Romania
  18. O Românie, două sisteme
  19. Gind pentru un fost prieten
  20. Visind la parastase

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii