Adrian Furnicã

Și ce dacã, iubito…

Adulmecând miresma florilor din glastrã
Și-a sufletului gând amar
Iubirea noastrã moare și inima albastrã
Se risipește împreunã cu un gând hoinar
Iubito!
Nu vrei sã-mi sorbi o lacrimã rebelã
Din ochiul meu prea plin de dor?
Sau sã-mi pãstrezi în gând
Petala dulce-a neuitatului amor?
Oricum, tu pleci, cãlcând indiferentã
Pe ruga mea de sclav neobosit
Iar chipul meu puțin uimit
Privește-n urma ta cu-a morții stare
Adânc latentã….
Iar gura ce-a ramas sã tacã
Șoptește mut
Și ce dacã, și ce dacã…

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pedeapsa
  2. Oarecum perfect
  3. Umbrele noptii
  4. Mai în interior
  5. Eu-tu
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Dragoste de vânzare
  8. ????
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Marginea existenței
  12. Într-o cutã
  13. Alb
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Senzații
  16. Patã de culoare
  17. Lucire clarã
  18. Limbaj
  19. Cuvinte nerostite
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii