Adrian Furnicã

Și ce dacã, iubito…

Adulmecând miresma florilor din glastrã
Și-a sufletului gând amar
Iubirea noastrã moare și inima albastrã
Se risipește împreunã cu un gând hoinar
Iubito!
Nu vrei sã-mi sorbi o lacrimã rebelã
Din ochiul meu prea plin de dor?
Sau sã-mi pãstrezi în gând
Petala dulce-a neuitatului amor?
Oricum, tu pleci, cãlcând indiferentã
Pe ruga mea de sclav neobosit
Iar chipul meu puțin uimit
Privește-n urma ta cu-a morții stare
Adânc latentã….
Iar gura ce-a ramas sã tacã
Șoptește mut
Și ce dacã, și ce dacã…

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorința
  2. Imaginea ta
  3. Te iubesc
  4. Biografie
  5. Revelația
  6. Unde se termina iubirea
  7. Limbaj
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Epilog
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Cautare
  12. Licitație
  13. Un fel de fericire
  14. Mi-e dor
  15. Dragostea ta
  16. Tu și restul lumii
  17. Suspinul
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Noi
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii