Ce întuneric se lasã peste câmpul
De luptã al sufletelor noastre
Acolo unde cuvintele învinse
Sunt condamnate la moarte și
Atârnate în ștreang.

Se clatinã încet și sumbru
Plânse de ideile ce vor muri
Odatã cu ele
Udate de ploaia de lacrimi
Izvorâte din cerul neputinței
De a ne înțelege unul pe celãlalt

Gândurile își apleacã frunțile
Cãtre pãmântul reavãn și-și târâie
Pașii încet cãtre un orizont
Fãrã speranțã
Din care imaginea ta a dispãrut
Fãrã urmã

Am încercat sã fac pace cu tine
Înainte ca limbile ascuțite
Sã iasã din teacã și sã taie aerul
Încãrcat de urã cu taișul lor
Mortal
Dar nu ai vrut sã mã asculți

Rãnit acum mã duc sã mã culc
Printre rãmașițele unei iubiri
Scãpate de la mãcel de amintirea
Unui sãrut
Și punând capul jos
Sper sã visez ziua în care te-am
Întâlnit
Atunci când nu știam cât de greu
Este sã ții în viațã un sentiment
Care nu se mulțumește doar cu
Respirație
Gurã la gurã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Tãcere
2. Noapte liniștitã
3. Nu te-am cunoscut niciodatã
4. Identic cu tine
5. Tristeți sublim uitate
6. Cautare
7. Prea rece
8. Rotunjimile iubirii
9. În spatele urechii
10. Nebun dupã tine
11. Definitiv
12. Incertitudine
13. Fluturii
14. Cum te visez?
15. Am nevoie de tine
16. Cum te iubesc
17. Prin mine
18. Peste tine
19. Mecanism matematic și misogin
20. Patã de culoare