Adrian Furnicã

Lupta

Ce întuneric se lasã peste câmpul
De luptã al sufletelor noastre
Acolo unde cuvintele învinse
Sunt condamnate la moarte și
Atârnate în ștreang.

Se clatinã încet și sumbru
Plânse de ideile ce vor muri
Odatã cu ele
Udate de ploaia de lacrimi
Izvorâte din cerul neputinței
De a ne înțelege unul pe celãlalt

Gândurile își apleacã frunțile
Cãtre pãmântul reavãn și-și târâie
Pașii încet cãtre un orizont
Fãrã speranțã
Din care imaginea ta a dispãrut
Fãrã urmã

Am încercat sã fac pace cu tine
Înainte ca limbile ascuțite
Sã iasã din teacã și sã taie aerul
Încãrcat de urã cu taișul lor
Mortal
Dar nu ai vrut sã mã asculți

Rãnit acum mã duc sã mã culc
Printre rãmașițele unei iubiri
Scãpate de la mãcel de amintirea
Unui sãrut
Și punând capul jos
Sper sã visez ziua în care te-am
Întâlnit
Atunci când nu știam cât de greu
Este sã ții în viațã un sentiment
Care nu se mulțumește doar cu
Respirație
Gurã la gurã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Fãrã pereche
  3. Vise
  4. Fluturii
  5. Noi
  6. Mã doare
  7. Ma uit in largul marii caprui
  8. Incertitudine
  9. Bun comun
  10. Mai stai…
  11. În aceeași direcție
  12. Lucire clarã
  13. Tristeți sublim uitate
  14. Esti prea vie
  15. Mi-e dor
  16. Am scris invers
  17. Ochii tãi
  18. Într-o cutã
  19. Sfâșiere
  20. Toamna iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii