Ce întuneric se lasã peste câmpul
De luptã al sufletelor noastre
Acolo unde cuvintele învinse
Sunt condamnate la moarte și
Atârnate în ștreang.

Se clatinã încet și sumbru
Plânse de ideile ce vor muri
Odatã cu ele
Udate de ploaia de lacrimi
Izvorâte din cerul neputinței
De a ne înțelege unul pe celãlalt

Gândurile își apleacã frunțile
Cãtre pãmântul reavãn și-și târâie
Pașii încet cãtre un orizont
Fãrã speranțã
Din care imaginea ta a dispãrut
Fãrã urmã

Am încercat sã fac pace cu tine
Înainte ca limbile ascuțite
Sã iasã din teacã și sã taie aerul
Încãrcat de urã cu taișul lor
Mortal
Dar nu ai vrut sã mã asculți

Rãnit acum mã duc sã mã culc
Printre rãmașițele unei iubiri
Scãpate de la mãcel de amintirea
Unui sãrut
Și punând capul jos
Sper sã visez ziua în care te-am
Întâlnit
Atunci când nu știam cât de greu
Este sã ții în viațã un sentiment
Care nu se mulțumește doar cu
Respirație
Gurã la gurã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Ruga
2. N-aș fi crezut
3. Cum te iubesc
4. Rotunjimile iubirii
5. Toamna iubirii
6. Acolo unde se termina iubirea
7. Alb
8. Nebun dupã tine
9. Neant
10. Adio, realitate
11. Semnul tãu
12. Esti prea vie
13. Definitiv
14. Iubita mea
15. Simțuri zdrențuite
16. Feminin
17. Mai… de tot
18. Limbaj
19. Mecanism matematic și misogin
20. Vitrina sufletului tãu