Adrian Furnicã

Un fel de fericire

Tristețea este tot un fel de fericire
Doar cã e întoarsã pe dos, ca o hainã
Pe care ai scos-o de pe tine
La repezealã, și ai tras și mânecile.
Lacrimile sunt un fel de râs
Dar pe invers și el, pentru cã și
Râsul e inversul țipãtului de
Durere care, privit în oglindã, ar putea fi
Un hohot nestãpânit.
Și așa mai departe, nici nu mai
Știi bine de care parte te afli
Pentru cã toate se amestecã în
Capul tãu și privite din
Perspectiva timpului, se amestecã
Una cu cealaltã, scoțând la ivealã
O indecizie în impresia pe care sã o ai
Când te gândești
Cum ai trãit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Poate cine știe…
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Mãnunchiuri
  6. Cum te iubesc
  7. Atât de departe
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Rãscruce
  11. Idei
  12. Tu și restul lumii
  13. Te iubesc
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Nãpãdit
  16. Nud îmbãtãtor
  17. Am nevoie de tine
  18. Patã de culoare
  19. Vorbe
  20. O singurã ființã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii