Adrian Furnicã

Mirare

Am venit la recepția
Inimii tale
În încercarea de a gãsi un loc
Sã-mi cazez și eu sufletul
Undeva
Ca sã nu doarmã rãtãcit
Prin cine știe ce ungher

Și privesc plin de speranțã
La recepționera din tine
Care se uitã de sus la un suflet
Stingher
Cã poate s-o milostivi
Sã-mi gãseascã o camerã
Cât de micã
Deși inima ta nu pare atât de ocupatã

Și mã întreb dacã ar fi invers
Și aș fi gata sã te primesc
La poarta inimii mele cu covorul
Roșu
Ai fi mai îngãduitoare?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Limbaj
  3. Somnul de dinainte
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Mãnunchiuri
  7. Regãsirea
  8. Conținut
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Epilog
  12. Noi
  13. Când vei pleca
  14. Mi-e dor
  15. Marginea existenței
  16. Mã doare
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Unduiri
  19. Cerc floral
  20. Cuvinte mai moi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii