Adrian Furnicã

Poezie amarã

Cum aș putea face sã-mi vindec
Imaginația ?
Sã o pansez de urgențã cu alte
Impresii?
Nu știu un tratament mai bun.

În ultima vreme n-am fost atent la ea
Și am lãsat-o sã sângereze pe hârtie
Durerea de a te fi cunoscut.

Sã-i dau oare sã înghitã, pe nerãsuflate
Pastile de gând bun și sã o rog
Sã adoarmã un pic, fãrã sã viseze
Cine știe ce coșmaruri despre
Tine ?

Cum aș face sã-mi vindec imaginația?
Sã nu mai dea naștere strigoilor
Neliniștiți ai unei iubiri plecate
Spre alte zãri
Acolo unde soarele nu rãsare din
Zâmbetul tãu și nici nu apune
În spatele ochilor tãi

Sunt sigur cã s-a îmbolnãvit, atunci când
Alerga nãdușit sã umple golul
Pe care l-ai lãsat în mintea mea
Și acum trebuie sã o oblojesc cu grijã
Poate mai salvez mãcar
Scheletul pe care sã-mi sprijin o
Poezie amarã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai stai…
  2. Noapte liniștitã
  3. Încã te iubesc
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Cu o secundã mai târziu
  6. Senzații
  7. Și ce dacã, iubito…
  8. Licurici
  9. Revelația
  10. Regãsirea
  11. Mãnunchiuri
  12. Dragoste de vânzare
  13. Pasiune
  14. În aceeași direcție
  15. Suspinul
  16. Între douã bãtãi
  17. O mânã de sentimente
  18. Zâmbet rece
  19. Cafea
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii