Adrian Furnicã

Poezie amarã

Cum aș putea face sã-mi vindec
Imaginația ?
Sã o pansez de urgențã cu alte
Impresii?
Nu știu un tratament mai bun.

În ultima vreme n-am fost atent la ea
Și am lãsat-o sã sângereze pe hârtie
Durerea de a te fi cunoscut.

Sã-i dau oare sã înghitã, pe nerãsuflate
Pastile de gând bun și sã o rog
Sã adoarmã un pic, fãrã sã viseze
Cine știe ce coșmaruri despre
Tine ?

Cum aș face sã-mi vindec imaginația?
Sã nu mai dea naștere strigoilor
Neliniștiți ai unei iubiri plecate
Spre alte zãri
Acolo unde soarele nu rãsare din
Zâmbetul tãu și nici nu apune
În spatele ochilor tãi

Sunt sigur cã s-a îmbolnãvit, atunci când
Alerga nãdușit sã umple golul
Pe care l-ai lãsat în mintea mea
Și acum trebuie sã o oblojesc cu grijã
Poate mai salvez mãcar
Scheletul pe care sã-mi sprijin o
Poezie amarã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Tu și restul lumii
  3. Imaginea ta
  4. Unde se termina iubirea
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Cuvinte mai moi
  7. Semnul tãu
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Mai în interior
  10. Risipirea
  11. Într-o cutã
  12. Adio, realitate
  13. Am plâns
  14. Regãsirea
  15. Între douã bãtãi
  16. Somnul de dinainte
  17. Simțuri
  18. Cuvinte nerostite
  19. Somnul tãu
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii