Adrian Furnicã

Mai stai…

Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Țãndãri,cioburi, tinichele
Neghinã, mușuroaie, brazde adânci
Tãiate de fiare ruginite
Apãsare, disperare, atitudini
Speranțã
Coșmaruri cu tine plecând
Uși trântite-n nas
Firimituri
Mucegai
Dâre prin praful așezat peste tot
Catifea
Amintiri cu atingeri duioase
Dispãrute
Urme ale unor sãruturi parcã ireale
Și ale unor palme reci
Prezente la nesfârșit
Pe obrazul meu odatã cald
Plutiri de vise zdrențuite
Rãzlețite
Agonie
Surâsuri muribunde, zvârcolite
Amețite
Adio, mai stai, nu pleca
De ce ?
Merit ?

Unde naiba au loc toate astea…
În sufletul meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Palidã mângâiere
  3. Poezie amarã
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Indigestie
  6. Toamna iubirii
  7. Marginea existenței
  8. Cafea
  9. Epilog
  10. Sentimente la întâmplare
  11. Tu și restul lumii
  12. Singur în mine
  13. Aproape
  14. Buze tari
  15. Simțuri zdrențuite
  16. O singurã ființã
  17. Dorința
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. În direcția ta
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii