Adrian Furnicã

Mai stai…

Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Țãndãri,cioburi, tinichele
Neghinã, mușuroaie, brazde adânci
Tãiate de fiare ruginite
Apãsare, disperare, atitudini
Speranțã
Coșmaruri cu tine plecând
Uși trântite-n nas
Firimituri
Mucegai
Dâre prin praful așezat peste tot
Catifea
Amintiri cu atingeri duioase
Dispãrute
Urme ale unor sãruturi parcã ireale
Și ale unor palme reci
Prezente la nesfârșit
Pe obrazul meu odatã cald
Plutiri de vise zdrențuite
Rãzlețite
Agonie
Surâsuri muribunde, zvârcolite
Amețite
Adio, mai stai, nu pleca
De ce ?
Merit ?

Unde naiba au loc toate astea…
În sufletul meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Imaginea ta
  3. Un fel de fericire
  4. Neant
  5. Inventar
  6. În urma mea
  7. Am sã plec din mine
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Dorința
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Incertitudine
  12. Noapte liniștitã
  13. Risipirea
  14. Conținut
  15. Mai în interior
  16. O singurã ființã
  17. Oarecum perfect
  18. Umbrele noptii
  19. Am plâns
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii