Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Cheia norocului
  3. Sfâșiere
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Mirare
  7. Prea rece
  8. Hibernare
  9. Bun comun
  10. Nebun dupã tine
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Buze tari
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Zâmbet rece
  15. Revelația
  16. Singur în mine
  17. Palidã mângâiere
  18. Alb
  19. Mecanism matematic și misogin
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii