Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul tãu
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Semnul tãu
  4. Incertitudine
  5. Cautare
  6. Captivã
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Un fel de fericire
  9. Hibernare
  10. Mãnunchiuri
  11. În urma mea
  12. Sentimente la întâmplare
  13. Prea rece
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Umed și cald
  16. Atingeri ireale
  17. Zâmbet rece
  18. Șoapte
  19. Poate cine știe…
  20. Licurici

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii