Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Unduiri
  3. Indigestie
  4. Șoapte
  5. Vâltoare
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Minunea de a fi existat
  8. Captivã
  9. Trupurile viselor
  10. Dragoste de vânzare
  11. Conținut
  12. O mânã de sentimente
  13. Am scris invers
  14. Împotriva mea
  15. De ce-mi lipsești
  16. Ochii tãi
  17. Licurici
  18. Toamna iubirii
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Mai în interior

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii