Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În aceeași direcție
  2. Am plâns
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Rãscruce
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Suspinul
  7. Licurici
  8. Minunea de a fi existat
  9. Patã de culoare
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Mai… de tot
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Unde se termina iubirea
  15. Lupta
  16. Fluturii
  17. Iubita mea
  18. Pedeapsa
  19. Nerostire
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii