Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Mai… de tot
  3. Marginea existenței
  4. Nerostire
  5. Vâltoare
  6. Licitație
  7. Epilog
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Decupaj
  10. În spatele urechii
  11. Captivã
  12. Licurici
  13. Îmbrãcatã în luminã
  14. Umed și cald
  15. Neant
  16. Cafea
  17. Suspinul
  18. Altfel, de ce?
  19. Minunea de a fi existat
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii