Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Idei
  3. Un fel de fericire
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Fluturii
  6. Umed și cald
  7. Pedeapsa
  8. Adio, realitate
  9. Oarecum perfect
  10. Mecanism matematic și misogin
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Captivã
  13. Încã te iubesc
  14. Feminin
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Risipirea
  17. Te iubesc
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Minunea de a fi existat
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii