Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Fluturii
  2. Jocul
  3. Zâmbet rece
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Poezie amarã
  7. Metamorfoza
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Feminin
  11. Inventar
  12. Aproape
  13. Bun comun
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Decupaj
  16. ????
  17. În mine parte
  18. Încã te iubesc
  19. Idei
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii