Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Mai… de tot
  3. Umbrele noptii
  4. Acest sentiment
  5. Revelația
  6. Idei
  7. Unde se termina iubirea
  8. Înãuntru fãrã de sfârșit
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. O picãturã din sufletul tãu
  11. În direcția ta
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Epilog
  14. Labirintul
  15. Marginea existenței
  16. Nerostire
  17. Vorbe
  18. Întuneric
  19. Tu și restul lumii
  20. Buza ta de sus

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii