Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Esti prea vie
  3. Risipirea
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Dragoste de vânzare
  6. Un fel de fericire
  7. Prea rece
  8. Senzații
  9. Biografie
  10. Cu tine
  11. Cum te iubesc
  12. Mai stai…
  13. Minunea de a fi existat
  14. Hibernare
  15. Vise
  16. Te iubesc
  17. Singur în mine
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Marginea existenței
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii