Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Hibernare
  2. Metamorfoza
  3. Vorbe
  4. Altfel, de ce?
  5. Minunea de a fi existat
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Lucire clarã
  8. Cum te iubesc
  9. Marginea existenței
  10. Cuvinte mai moi
  11. Risipirea
  12. Feminin
  13. Am scris invers
  14. Într-o cutã
  15. Poezie amarã
  16. Pasiune
  17. Jocul
  18. Noapte liniștitã
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Acest sentiment

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii