Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Neant
  3. În spatele urechii
  4. Ochii tãi
  5. Vise
  6. Mi-e dor
  7. Inventar
  8. Sfâșiere
  9. Atât de departe
  10. Cheia norocului
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Licitație
  13. O mânã de sentimente
  14. Simțuri
  15. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  16. Decupaj
  17. Hibernare
  18. Noi
  19. Cautare
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii