Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. În direcția ta
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Minunea de a fi existat
  5. Semnul tãu
  6. Ma uit in largul marii caprui
  7. Întuneric
  8. Dorințe nemãrturisite
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Somnul de dinainte
  11. Cerc floral
  12. Încã o lacrimã...
  13. Poezie amarã
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Epilog
  16. Atât de departe
  17. Mai… de tot
  18. Imaginea ta
  19. Licurici
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii