Adrian Furnicã

Tristețea de a te fi cunoscut

Bate vântul printre gândurile mele
Așezate pe rafturile minții
Prãfuite și un pic mucegãite de atâta
Umezealã de lacrimi și apãsate de uitare

Îmi doream de mult sã fac un pic de ordine
Sã le mai scot la luminã și sã le arãt cã pe lume
Existã și altceva decât tristețea de a te fi
Cunoscut

Iar azi, împins de la spate de o durere de cap
Insuportabilã
Am întredeschis ușa minții mele
Lãsând sã adie peste tot amarul
Amintirea zâmbetului tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. De ce-mi lipsești
  3. Altfel, de ce?
  4. Iubita mea
  5. Definitiv
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Poezie amarã
  8. Cum te iubesc
  9. Sfâșiere
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Peste tine
  12. Cuvinte mai moi
  13. Încã te iubesc
  14. Vorbe
  15. Atât de departe
  16. Când vei pleca
  17. Cautare
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Aproape
  20. Mãnunchiuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii