Cronica de Craciun
Vine Craciunul. Implacabil, direct, in ritmul constant al zilelor, asa cum se intimpla in fiecare an. Traim o viata ciclica plina de jaloane, pe care le atingem la fiecare 365 de zile, ca un metronom cu bataie anuala. Craciun, Paste, ziua de nastere, a noastra si a celor apropiati, concediu, ziua de salariu sunt puncte obligatorii de trecere pe care le bifam in agenda noastra emotionala an de an. Pe unele le apreciem mai mult, altele trec din ce in ce mai neobservate. Si totul curge prin sufletele noastre ca din partea de sus a unei clepsidre catre cea de jos iar noi asteptam ignorind mare parte din viata golirea constanta a celei de sus.
Ce ne face sa traim cu aceasta autoimpunere ? Ce ne face sa nu ne gindim la finalul inevitabil ? Cred ca ne alimentam fericirea de moment, amplificam satisfactiile punctuale cu aceste momente pe care le luam ca pe niste hapuri de bine.
Uite, vine iar Craciunul. Pe vremea lui Ceausescu, Mos Craciun, devenit pe linie politica si ideologie materialist dialectica, Mos Gerila, venea cam pe furis, pe soptite si aseza cu sfiala la sub crengile de brad, firav, niste cadouri care chiar daca nu aveau o valoare foarte mare, erau insotite de multa dragoste. La fel si Pastele. Era trecut in calendar cu multa fereala, mergeam la Inviere cu oarecare teama de a fi vazuti, ne bucuram de momentele acelea undeva in interior, ne imbatam cu propriile trairi si le impartaseam cu grijacu foare putini oameni. Craciunul ? Era un nume dar avea foarte multa emotie pentru ca nu aveam un mercurial a ceea ce puteam trai.
Noul Craciun s-a nascut odata cu lovitura de stat din demebrie 89. Sau mai bine spus, s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in altceva. A pastrat data, a pastrat hainele rosii ale Mosului care in timp au luat culoarea Coca Cola, undeva in memeorie a ramas minunea nasterii lui Iisus si a imbracat o matie extrem de mercantila. Am inceput sa cintarim aceasta sarbatoare in suma de bani pe care o avem de cheltuit, am dezbracat sufleul de emotii si l-am imbract in note de plata, Mos Craciun s-a canibalizat si din cel care vena pe furis prin spatele genelor adormite a devenit un Mos Craciun de Mall, made in China impreuna cu variantele lui televizate sau cel inchiriat en-gros de pe site-urile de vinzari de servicii. Mosii alearga la maratoane, ofera telefoane, masini, parfrumuri, torturi, toate puse sub brazi fericiti ca au fost alesi sa-si traiasca efemeritatea in cite o sufragerie. Totul e o comert, profit, reclama, productie, luciu de parada, trafic, transport, livrare, termene, carduri, tranzactii. Mall-ul a devenit o Mecca a cumparaturilor, site-urile inregistreaza trafic si comenzi sub numele unei sarbatori devenita de parada, economiile se evapora investite fiind in bucate pe care le consumam doar in parte si care ingreuneaza tomberoanele dupa anul nou.
Acest Nou Craciun nu s-a nascut dintr-o data. Noul si vechiul au coexistat, unul terminindu-si capitalul emotional pe masura ce comercialul a cistigat concursul inechitabil intre cele doua sarabtori. Nasterea Domnului a fost materializata, s-a transformat din fior in nota de plata, din emotie in punga de cadouri si e masurata in valoarea de piata a ceea ce ai de oferit. Poiana Brasov s-a tranformat in Bali, Predeal in Antalia, Sinaia in Tenerife. Locuri pe care nu stiam sa le gasim nici macar pe harta pe vremea lui Ceausescu. Si nu, nu sunt nostalgic dupa vremurile alea. Nu mi-e dor de linistea socialista si de omul multilateral dezvoltat dar sincer, mi-e dor de linistea serilor de Craciun din mijlocul familiei, de Mos Gerila ala care venea prin firgul din apartamente plin de emotie, care aducea niste cadouri oarecare gasite greu pe sub mina in comertul socialist paralel si de nesfirsita solidaritate din societatea prea subjugata. Era frig, nu ca acum. Era un frig atotcuprinzator, uniformizant, omniprezent iarna si vara, un frig care in sufletele noastre era imaculat. Dar plin de speranta, de iubire, de fericirea familiei si de solidaritate. Acum avem de fapt o raceala care se propaga prin mintile noastre, se infiripa insidios si sterge orice urma de sentiment.
Vine Craciunul. Depinde de noi daca vrem sa fie impodobit cu Mos Coca Cola sau Mos Gerila. E alegerea noastra daca vrem in casa sa miroasa a cozonac sau a Chanel, a cetina de brad sau a Sephora, a Burger King, McDonalds si shaorma cu de toate sau a cirnati de casa, piftie de porc si sarmale cu mamaliga. Eu il astept pe Mos Gerila ala care avea sub haina mesajul lui Iissus si emotia linsitii din familie. Ceausescu, cu ideologia lui de partid l-a transformat in cel mai autentic Mos Craciun, unul pe care il simteam alaturi de noi in intimitatea unui apartament incalzit de spirit. Este mosul pe care il traiesc alaturi de cei dragi, de prieteni si de amintiri.
Mosul asta, contemporanul, este o eticheta, un cod de bare scanat, arestat de centrele comerciale si plimbat prin reclamele de la televiziuni. Mi-e indiferent, nu-l urasc dar nici nu mi-e drag. Are doar o valoare de intrebuintare, un obiect de inventar care se depreciaza pe masura ce trece timpul. Urmeaza sa-l casam ca sa putem achizitiona unul nou dar mai perisabil.
Se incheie inca un ciclu. Urmeaza ziua mea, intotdeauna, surprinzator, in ianuarie. As vrea sa o imping mai spre vara….dar nu se poate. Nu-mi ramine decit sufletul prietenilor, dragostea din familie, frigul de afara si caldura din inima mea.
La multi ani !
