Pedeapsa
De la un timp încoace
Simțind cum dragostea mea pentru
Tine
Crește
Am strâns funia cu care o țineam legatã
Simțind cum dragostea mea pentru
Tine
Crește
Am strâns funia cu care o țineam legatã
Arhiva - Octombrie 2007
Mai stai…
Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Mã doare
Nu mã întreba ce e cu mine
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã
Abandoneazã-mã încet
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã
Abandoneazã-mã încet
Îmbrãcatã în luminã
Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Captivã
Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Oarecum perfect
Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii
Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii
Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor
Alte articole:
- Sebastian Ghita mi-a devenit si mai simpatic
- Gind fara numar
- Nimeni nu are rest in magazine ?
- Botezatu are carte ?
- Sa moara bancherii de oftica
- ????
- Să guverneze ăştia peste malluri
- Eurabia, un continent pe cale de aparitie !!
- Nu avem decit de pierdut
- Te iubesc
- Sint un extraterestru
- Ma uit in largul marii caprui
- Hibernare
- De ce-mi lipsești
- Realitatea TV si umorul
- B 31 SPP
- De ce imi urasc conducatorii ?
- Grãdina cuvintelor
- Fluturii
- Visind la parastase
