Pedeapsa
De la un timp încoace
Simțind cum dragostea mea pentru
Tine
Crește
Am strâns funia cu care o țineam legatã
Simțind cum dragostea mea pentru
Tine
Crește
Am strâns funia cu care o țineam legatã
Arhiva - Octombrie 2007
Mai stai…
Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Mã doare
Nu mã întreba ce e cu mine
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã
Abandoneazã-mã încet
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã
Abandoneazã-mã încet
Îmbrãcatã în luminã
Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Captivã
Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Oarecum perfect
Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii
Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii
Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor
Alte articole:
- Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
- Nu numai Inna l-a blestemat pe Trastariu
- Senzational si in direct, tulburator !
- Să instituim premii pentru eleganţă in politică
- În aceeași direcție
- O campanie cu miros de hazna
- Acest sentiment
- Dorul de motoreta Mobra
- Cu fața cãtre mine
- Adio, realitate
- Benzina pentru fraieri
- Un pitic
- Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
- Natura moarta cu politicieni si inundatii
- Hai sa te prostesc si eu putin !
- Vise
- Cum ar fi?
- Articol imbecil in Romania Libera...
- Viitorul nu suna bine deloc
- Mai… de tot
