Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Lucire clarã
  3. Pasiune
  4. Revelația
  5. Grãdina cuvintelor
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Am scris invers
  8. Rãscruce
  9. Altfel, de ce?
  10. Mãnunchiuri
  11. Șoapte
  12. Risipirea
  13. Alb
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. Mi-e dor
  16. Întuneric
  17. Tu și restul lumii
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii