Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Mi-e dor
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Decupaj
  6. Cheia norocului
  7. Fãrã pereche
  8. Nebãnuita neputințã
  9. Somnul de dinainte
  10. Umbrele noptii
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Singur în mine
  13. Umed și cald
  14. Pedeapsa
  15. Iubita mea
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Semnul tãu
  18. Unduiri
  19. Cuvinte mai moi
  20. Cadavrele cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii