Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. De ce-mi lipsești
  2. Te iubesc
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Încã te iubesc
  5. Oarecum perfect
  6. Suspinul
  7. Geometria iubirii
  8. Ai sã mã iubești?
  9. În mine parte
  10. N-aș fi crezut
  11. Hibernare
  12. În aceeași direcție
  13. Rotunjimile iubirii
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Bun comun
  16. Indigestie
  17. Neant
  18. Aproape
  19. Mai… de tot
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii