Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Neant
  3. Fãrã pereche
  4. Somnul tãu
  5. O mânã de sentimente
  6. Indigestie
  7. Cafea
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Șoapte
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Ochii tãi
  12. Mã doare
  13. Am scris invers
  14. Mirare
  15. Cu tine
  16. Atât de departe
  17. Risipirea
  18. Vorbe
  19. O singurã ființã
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii