Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebun dupã tine
  2. Te iubesc
  3. Limbaj
  4. Definitiv
  5. Noapte liniștitã
  6. Incertitudine
  7. Acest sentiment
  8. În urma mea
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Pedeapsa
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Dragostea ta
  13. Sfâșiere
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Ochii tãi
  16. Somnul tãu
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Nebãnuita neputințã
  19. Pasiune
  20. Decupaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii