Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Neant
  2. Somnul de dinainte
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Un fel de fericire
  5. Prezent prea simplu
  6. Pedeapsa
  7. Am nevoie de tine
  8. Încã te iubesc
  9. Incertitudine
  10. Prin mine
  11. Acolo unde se termina iubirea
  12. Tristeți sublim uitate
  13. Poate cine știe…
  14. Vâltoare
  15. Senzații
  16. Hibernare
  17. Cuvinte nerostite
  18. Eu-tu
  19. Trupurile viselor
  20. Alb

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii