Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Nebun dupã tine
  3. Bun comun
  4. Atingeri ireale
  5. Cum te visez?
  6. Poezie amarã
  7. Decupaj
  8. Te iubesc
  9. Hibernare
  10. Jocul
  11. În aceeași direcție
  12. Cheia norocului
  13. Vâltoare
  14. Pedeapsa
  15. Cautare
  16. Incertitudine
  17. Identic cu tine
  18. Sfâșiere
  19. Idei
  20. Mã doare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii