Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Cuvinte nerostite
  3. Atât de departe
  4. Te simt în mine
  5. Încã o lacrimã...
  6. Incertitudine
  7. Identic cu tine
  8. Esti prea vie
  9. Inventar
  10. Hibernare
  11. Risipirea
  12. În urma mea
  13. Aproape
  14. Patã de culoare
  15. În mine parte
  16. Regãsirea
  17. Între douã bãtãi
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Simțuri
  20. Umbrele noptii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii