Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Atingeri ireale
  3. Mai… de tot
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. În urma mea
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Te iubesc
  9. Iubita mea
  10. Adio, realitate
  11. Metamorfoza
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Nud îmbãtãtor
  14. În mine parte
  15. Somnul de dinainte
  16. Nebun dupã tine
  17. Epilog
  18. Pasiune
  19. Jocul
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii