Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Nu te-am cunoscut niciodatã
  4. O singurã ființã
  5. Am nevoie de tine
  6. Nebãnuita neputințã
  7. Cafea
  8. Înãuntru fãrã de sfârșit
  9. O picãturã din sufletul tãu
  10. Buza ta de sus
  11. Oarecum perfect
  12. Definitiv
  13. Între douã bãtãi
  14. Hibernare
  15. Într-o cutã
  16. Împotriva mea
  17. Inventar
  18. Singur în mine
  19. Unduiri
  20. Cum te visez?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii