Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Hibernare
  2. În aceeași direcție
  3. Vise
  4. Palidã mângâiere
  5. Am plâns
  6. Am scris invers
  7. Alb
  8. Somnul de dinainte
  9. Atingeri ireale
  10. Decupaj
  11. Dorința
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Cu tine
  14. În urma mea
  15. Vorbe
  16. Biografie
  17. Poezie amarã
  18. Inventar
  19. Fluturii
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii