Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pedeapsa
  2. Trupurile viselor
  3. Altfel, de ce?
  4. Singur în mine
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Nu te-am cunoscut niciodatã
  8. Alb
  9. Oarecum perfect
  10. Prin mine
  11. Rãscruce
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Poezie amarã
  15. Neant
  16. Am nevoie de tine
  17. Dragostea ta
  18. Cautare
  19. Toamna iubirii
  20. Mã doare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii