Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prea rece
  2. Vorbe
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Revelația
  5. Într-o cutã
  6. Metamorfoza
  7. Aproape
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. În mine parte
  10. Tristeți sublim uitate
  11. Prin mine
  12. Fãrã pereche
  13. De ce-mi lipsești
  14. Inventar
  15. Unde se termina iubirea
  16. Ochii tãi
  17. Pedeapsa
  18. Esti prea vie
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii