Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nu te-am cunoscut niciodatã
  2. Singur în mine
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Risipirea
  5. Poate cine știe…
  6. Noi
  7. Acest sentiment
  8. În direcția ta
  9. Geometria iubirii
  10. Limbaj
  11. Mai stai…
  12. Licurici
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Adio, realitate
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Sfâșiere
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. În mine parte
  19. Prezent prea simplu
  20. Încã o lacrimã...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii