Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În aceeași direcție
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Disperare
  4. Identic cu tine
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Cum te iubesc
  7. Mãnunchiuri
  8. Cerc floral
  9. Șoapte
  10. Atât de departe
  11. Cu o secundã mai târziu
  12. Atingeri ireale
  13. Tristeți sublim uitate
  14. Am sã plec din mine
  15. Un fel de fericire
  16. Somnul tãu
  17. Singur în mine
  18. Hibernare
  19. Cum te visez?
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii