Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Fluturii
  2. Altfel, de ce?
  3. Din cauza ta
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Dorința
  6. Minunea de a fi existat
  7. Neant
  8. Identic cu tine
  9. Imaginea ta
  10. Lupta
  11. Feminin
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. În urma mea
  14. Mai… de tot
  15. O mânã de sentimente
  16. Noapte liniștitã
  17. Inventar
  18. Buze tari
  19. Grãdina cuvintelor
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii