Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Minunea de a fi existat
  2. Pedeapsa
  3. Biografie
  4. Ai sã mã iubești?
  5. Singur în mine
  6. Am scris invers
  7. Senzații
  8. Buza ta de sus
  9. N-aș fi crezut
  10. Hibernare
  11. Cuvinte mai moi
  12. Poezie amarã
  13. Un fel de fericire
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Mai în interior
  16. Geometria iubirii
  17. Te iubesc
  18. Aproape
  19. Prea rece
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii