Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Incertitudine
  2. Mã doare
  3. Acest sentiment
  4. Tristeți sublim uitate
  5. N-aș fi crezut
  6. Prezent prea simplu
  7. Noapte liniștitã
  8. Simțuri
  9. Între douã bãtãi
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Nãpãdit
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Prin mine
  14. Oarecum perfect
  15. Împotriva mea
  16. O singurã ființã
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Feminin
  19. Inventar
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii