Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Singur în mine
  2. Regãsirea
  3. Somnul tãu
  4. De ce-mi lipsești
  5. Mi-e dor
  6. Toamna iubirii
  7. Pasiune
  8. Îmbrãcatã în luminã
  9. Bun comun
  10. Fluturii
  11. Idei
  12. Mai stai…
  13. Noi
  14. Indigestie
  15. Prezent prea simplu
  16. Simțuri
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Semnul tãu
  19. Ruga
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii