Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Patã de culoare
  2. Mã doare
  3. Senzații
  4. De ce-mi lipsești
  5. Cum te visez?
  6. Disperare
  7. Împotriva mea
  8. Nebun dupã tine
  9. Indigestie
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Incertitudine
  12. Nerostire
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Labirintul
  15. Mai… de tot
  16. Cautare
  17. Prin mine
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. Cuvinte nerostite
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii