Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Indigestie
  2. Sentimente la întâmplare
  3. Iubita mea
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Palidã mângâiere
  7. Nãpãdit
  8. Tu și restul lumii
  9. O singurã ființã
  10. Noi
  11. Eu-tu
  12. Senzații
  13. Te iubesc
  14. Minunea de a fi existat
  15. Cuvinte mai moi
  16. Pasiune
  17. Poezie amarã
  18. Zâmbet rece
  19. Jocul
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii