Adrian Furnicã

O singurã ființã

Hai sã ne culcãm unul cu celalalt
În gând
Sã ne visãm frumoși și tandri și împãcați
Ca în prima zi când s-a nãscut
Iubirea
Când ne sorbeam cu grijã lacrimile
Din priviri
Când ne era de ajuns o singurã
Inimã
Sã batã pentru noi ritmul vieții
În doi
Hai sã ne visãm ținându-ne de mânã
Fãrã grija clipei urmãtoare în care nu vedeam
Decât viitorul
Când soarele ochilor orbea infinitul
Lãsându-ne singuri într-o lume prea
Mare
În care ne-ar fi fost de ajuns doar
Așternutul
Strivit de sudoarea sãrutãrilor fãrã
Numãr
Hai sã mai trãim odatã unirea într-o
Singurã ființã
Fãrã trecut și care crede doar în
Speranțã
Hai sã mai trãim odatã doar pentru noi.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cuvinte nerostite
  2. Dragoste de vânzare
  3. În spatele urechii
  4. Nerostire
  5. Licitație
  6. Mi-e dor
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. N-aș fi crezut
  9. Hibernare
  10. Disperare
  11. Tristeți sublim uitate
  12. Cerc floral
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Marginea existenței
  15. Lucire clarã
  16. Pasiune
  17. Fluturii
  18. Mai stai…
  19. Trupurile viselor
  20. Mai în interior

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii