Adrian Furnicã

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Pentru cã am auzit prin vecini
Cã cioburile
Aduc noroc

Așa cã am rãmas întins pe spate
Cu gândurile împrãștiate
Prin spatele ochilor
În care încã se oglindște
Amintirea
Zâmbetului tãu
Rece.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Limbaj
  3. Conținut
  4. Labirintul
  5. Ai sã mã iubești?
  6. În direcția ta
  7. Împotriva mea
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Rãscruce
  10. În spatele urechii
  11. Poate cine știe…
  12. Fãrã pereche
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Somnul de dinainte
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Am nevoie de tine
  17. O singurã ființã
  18. Poezie amarã
  19. Dragoste de vânzare
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii