Adrian Furnicã

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Pentru cã am auzit prin vecini
Cã cioburile
Aduc noroc

Așa cã am rãmas întins pe spate
Cu gândurile împrãștiate
Prin spatele ochilor
În care încã se oglindște
Amintirea
Zâmbetului tãu
Rece.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. Bun comun
  4. Peste tine
  5. Când vei pleca
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Oarecum perfect
  8. Am plâns
  9. Atingeri ireale
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Mai… de tot
  12. În spatele urechii
  13. În aceeași direcție
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Fãrã pereche
  16. Poate cine știe…
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Alb
  19. Minunea de a fi existat
  20. O mânã de sentimente

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii