Adrian Furnicã

Zâmbet rece

Gândurile de sticlã de asearã
S-au spart lovite de privirea ta
Scânteietoare
Dar nu vreau sã le arunc afarã
Din mine
Pentru cã am auzit prin vecini
Cã cioburile
Aduc noroc

Așa cã am rãmas întins pe spate
Cu gândurile împrãștiate
Prin spatele ochilor
În care încã se oglindște
Amintirea
Zâmbetului tãu
Rece.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Hibernare
  2. Biografie
  3. Oarecum perfect
  4. Adio, realitate
  5. Am scris invers
  6. Mai în interior
  7. Idei
  8. Noi
  9. Epilog
  10. Semnul tãu
  11. Somnul de dinainte
  12. Lupta
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Ochii tãi
  15. Cafea
  16. Labirintul
  17. Mi-e dor
  18. ????
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii