Nu am compasiune pentru visurile
Moarte
Și nici nu vreau sã le mai vãd vreodatã
Urmele lor amãgitoare
Rãmase undeva în memorie.

Nu am compasiune pentru speranțele
Dispãrute
Și nici nu mã strãduiesc
Sã le aduc la viațã
Deși aș mai putea face ceva
Pentru ele.

La ce bun toate acestea dacã
Întotdeauna
Când ai nevoie mai puțin de ele
Se înghesuie în mintea mea
Fãrã sã le chem
Fãrã sã le doresc.

Și atunci singura variantã
Pentru a privi în viitor cu
Încredere
Este sã trãiesc
Condamnându-le la moarte
În fiecare zi

Sau mai bine sã te rog sã ai grijã
Sã nu mai aparã
Pentru cã toate se întâmplã
Din cauza
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Sfâșiere
2. Toamna iubirii
3. Regãsirea
4. Cuvinte nerostite
5. Tristeți sublim uitate
6. Cadavrele cuvintelor
7. Nerostire
8. Noapte liniștitã
9. Între douã bãtãi
10. Conținut
11. Hibernare
12. Mi-e dor
13. Acolo unde se termina iubirea
14. Fãrã pereche
15. Ruga
16. Marginea existenței
17. Tãcere
18. Imaginea ta
19. Grãdina cuvintelor
20. Te simt în mine