Nu am compasiune pentru visurile
Moarte
Și nici nu vreau sã le mai vãd vreodatã
Urmele lor amãgitoare
Rãmase undeva în memorie.

Nu am compasiune pentru speranțele
Dispãrute
Și nici nu mã strãduiesc
Sã le aduc la viațã
Deși aș mai putea face ceva
Pentru ele.

La ce bun toate acestea dacã
Întotdeauna
Când ai nevoie mai puțin de ele
Se înghesuie în mintea mea
Fãrã sã le chem
Fãrã sã le doresc.

Și atunci singura variantã
Pentru a privi în viitor cu
Încredere
Este sã trãiesc
Condamnându-le la moarte
În fiecare zi

Sau mai bine sã te rog sã ai grijã
Sã nu mai aparã
Pentru cã toate se întâmplã
Din cauza
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unduiri
2. Peste tine
3. Ma uit in largul marii caprui
4. Labirintul
5. De ce-mi lipsești
6. Patã de culoare
7. Îmbrãcatã în luminã
8. Disperare
9. Nu te-am cunoscut niciodatã
10. Marginea existenței
11. Pedeapsa
12. Într-o cutã
13. Esti prea vie
14. În aceeași direcție
15. Metamorfoza
16. Univers infinit de plăceri
17. Sãrutul încrâncenat și singur
18. Unde ar fi trebuit sã fii
19. Dorința
20. Minunea de a fi existat