Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. Biografie
  3. Trupurile viselor
  4. Inventar
  5. Mãnunchiuri
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Rotunjimile iubirii
  8. O singurã ființã
  9. Sã mã sãruți
  10. Cu tine
  11. Umed și cald
  12. Poezie amarã
  13. Disperare
  14. Vâltoare
  15. Tãcere
  16. Eu-tu
  17. Cafea
  18. Când vei pleca
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii