Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Licurici
  4. Acest sentiment
  5. Vorbe
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Încã o lacrimã...
  8. Ochii tãi
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Când vei pleca
  11. Mirare
  12. Labirintul
  13. Patã de culoare
  14. O mânã de sentimente
  15. Cum te iubesc
  16. Cum te visez?
  17. Pedeapsa
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Poate cine știe…
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii