Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Nãpãdit
  3. Definitiv
  4. Dorința
  5. Bun comun
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Pasiune
  8. Am nevoie de tine
  9. Senzații
  10. Cuvinte mai moi
  11. Noi
  12. N-aș fi crezut
  13. Mai… de tot
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Prea rece
  16. Noapte liniștitã
  17. Poezie amarã
  18. Toamna iubirii
  19. Te iubesc
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii