Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Între douã bãtãi
  2. Am nevoie de tine
  3. Lucire clarã
  4. Nebun dupã tine
  5. Adio, realitate
  6. Buze tari
  7. Senzații
  8. Inventar
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Fãrã pereche
  11. Noi
  12. În direcția ta
  13. Acolo unde se termina iubirea
  14. Fluturii
  15. Unde se termina iubirea
  16. Cuvinte nerostite
  17. Semnul tãu
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Epilog
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii