Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Fluturii
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Neant
  5. Un fel de fericire
  6. Cu o secundã mai târziu
  7. Când vei pleca
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. ????
  10. Suspinul
  11. Pedeapsa
  12. Încã o lacrimã...
  13. Nebun dupã tine
  14. Poezie amarã
  15. Bun comun
  16. O singurã ființã
  17. Nebãnuita neputințã
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Identic cu tine
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii