Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai… de tot
  2. Tu și restul lumii
  3. Tãcere
  4. Atât de departe
  5. Poezie amarã
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Bun comun
  8. Mirare
  9. Licitație
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Mai în interior
  12. Jocul
  13. Unde se termina iubirea
  14. Identic cu tine
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. În urma mea
  18. Dragoste de vânzare
  19. În aceeași direcție
  20. Am scris invers

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii