Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Pasiune
  3. Univers infinit de plăceri
  4. Șoapte
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Biografie
  9. Tristeți sublim uitate
  10. De ce-mi lipsești
  11. Te iubesc
  12. Prea rece
  13. O mânã de sentimente
  14. Tristețe
  15. Atât de departe
  16. Am scris invers
  17. Trupurile viselor
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. Inventar
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii