De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Ruga
2. În aceeași direcție
3. Semnul tãu
4. Pasiune
5. Noi
6. Alb
7. Mirare
8. Tristețea de a te fi cunoscut
9. Esti prea vie
10. Dragoste de vânzare
11. Unduiri
12. Nu te-am cunoscut niciodatã
13. Neant
14. Cerc floral
15. Altfel, de ce?
16. Geometria iubirii
17. Noapte liniștitã
18. Și ce dacã, iubito…
19. De ce-mi lipsești
20. Oarecum perfect