De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Sfâșiere
2. Fluturii
3. În spatele urechii
4. Geometria iubirii
5. Palidã mângâiere
6. Grãdina cuvintelor
7. Când vei pleca
8. Dorințe nemãrturisite
9. Buze tari
10. Univers infinit de plăceri
11. Simțuri zdrențuite
12. Lupta
13. Licitație
14. Somnul de dinainte
15. Altfel, de ce?
16. Chinuitoare pãrere
17. Revelația
18. Un fel de fericire
19. O mânã de sentimente
20. Am sã plec din mine