Adrian Furnicã

Cadavrele cuvintelor

De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. În aceeași direcție
  3. Univers infinit de plăceri
  4. Când vei pleca
  5. Încã o lacrimã...
  6. Regãsirea
  7. Ochii tãi
  8. Te simt în mine
  9. Cautare
  10. Incertitudine
  11. Fãrã pereche
  12. Hibernare
  13. Ma uit in largul marii caprui
  14. Eu-tu
  15. Mãnunchiuri
  16. Cafea
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Sã mã sãruți
  19. Cu tine
  20. Buza ta de sus

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii