Adrian Furnicã

Cadavrele cuvintelor

De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. O mânã de sentimente
  3. Licurici
  4. Cuvinte nerostite
  5. Simțuri zdrențuite
  6. Noi
  7. Nud îmbãtãtor
  8. Atât de departe
  9. Esti prea vie
  10. Definitiv
  11. Acolo unde se termina iubirea
  12. Dragoste de vânzare
  13. Biografie
  14. ????
  15. Indigestie
  16. Palidã mângâiere
  17. Cu tine
  18. Limbaj
  19. Cafea
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii