Adrian Furnicã

Cadavrele cuvintelor

De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mã doare
  2. Am scris invers
  3. Decupaj
  4. Mirare
  5. Indigestie
  6. Palidã mângâiere
  7. O mânã de sentimente
  8. Unde se termina iubirea
  9. Noi
  10. Peste tine
  11. Cheia norocului
  12. Singur în mine
  13. Tu și restul lumii
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Am plâns
  16. Într-o cutã
  17. Am sã plec din mine
  18. Mi-e dor
  19. Te simt în mine
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii