De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Bun comun
2. Buza ta de sus
3. Simțuri
4. Șoapte
5. Risipirea
6. Vâltoare
7. Mi-e dor
8. Licitație
9. Alb
10. Cuvinte mai moi
11. Grãdina cuvintelor
12. Întuneric
13. Atât de departe
14. Cheia norocului
15. Te iubesc
16. Geometria iubirii
17. Și ce dacã, iubito…
18. Zâmbet rece
19. Îmbrãcatã în luminã
20. Licurici