Adrian Furnicã

Cadavrele cuvintelor

De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. Definitiv
  3. În urma mea
  4. Tristețea de a te fi cunoscut
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Decupaj
  7. Sã mã sãruți
  8. În direcția ta
  9. Cuvinte mai moi
  10. Cum te visez?
  11. Atingeri ireale
  12. Tu și restul lumii
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Simțuri
  15. Disperare
  16. Conținut
  17. Dragoste de vânzare
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. O mânã de sentimente
  20. Sfâșiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii