De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. În aceeași direcție
2. Risipirea
3. Nebun dupã tine
4. Împotriva mea
5. Univers infinit de plăceri
6. Mecanism matematic și misogin
7. Tristețe
8. Te iubesc
9. O singurã ființã
10. Încã te iubesc
11. Peste tine
12. Pedeapsa
13. Ma uit in largul marii caprui
14. Tãcere
15. Patã de culoare
16. Atingeri ireale
17. Vise
18. Umbrele noptii
19. Idei
20. În urma mea