De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Adio, realitate
2. Conținut
3. Decupaj
4. Îmbrãcatã în luminã
5. Acest sentiment
6. Cerc floral
7. Patã de culoare
8. Disperare
9. Vise
10. Dorințe nemãrturisite
11. Mi-e dor
12. Eu-tu
13. Minunea de a fi existat
14. Univers infinit de plăceri
15. Identic cu tine
16. Rotunjimile iubirii
17. Inventar
18. Și ce dacã, iubito…
19. Suspinul
20. Am scris invers