Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unde se termina iubirea
2. Lucire clarã
3. Umbrele noptii
4. Somnul de dinainte
5. Cu o secundã mai târziu
6. Epilog
7. Feminin
8. Cu fața cãtre mine
9. Limbaj
10. De ce-mi lipsești
11. Grãdina cuvintelor
12. Esti prea vie
13. Fluturii
14. Noapte liniștitã
15. Toamna iubirii
16. Sãrutul încrâncenat și singur
17. Captivã
18. Într-o cutã
19. Geometria iubirii
20. Somnul tãu