Adrian Furnicã

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Oarecum perfect
  3. Buze tari
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Unde se termina iubirea
  6. Dragostea ta
  7. Noapte liniștitã
  8. Tãcere
  9. Mã doare
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Hibernare
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Prin mine
  14. Cerc floral
  15. Între douã bãtãi
  16. Biografie
  17. Fluturii
  18. Ma uit in largul marii caprui
  19. Identic cu tine
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii