Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Atingeri ireale
2. Mai în interior
3. Te iubesc
4. Risipirea
5. Univers infinit de plăceri
6. Încã o lacrimã...
7. Adio, realitate
8. Am plâns
9. Palidã mângâiere
10. Licitație
11. N-aș fi crezut
12. Unduiri
13. Chinuitoare pãrere
14. O picãturã din sufletul tãu
15. Alb
16. Unde ar fi trebuit sã fii
17. Prin mine
18. Fluturii
19. Cuvinte nerostite
20. Mi-e dor