Adrian Furnicã

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tãcere
  2. Într-o cutã
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Semnul tãu
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Lupta
  7. Hibernare
  8. Senzații
  9. Simțuri
  10. Oarecum perfect
  11. Tristețea de a te fi cunoscut
  12. Umbrele noptii
  13. Dragoste de vânzare
  14. De ce-mi lipsești
  15. În spatele urechii
  16. Sfâșiere
  17. În urma mea
  18. Epilog
  19. Dorința
  20. Captivã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii