Adrian Furnicã

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atingeri ireale
  2. Mai în interior
  3. Te iubesc
  4. Risipirea
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Încã o lacrimã...
  7. Adio, realitate
  8. Am plâns
  9. Palidã mângâiere
  10. Licitație
  11. N-aș fi crezut
  12. Unduiri
  13. Chinuitoare pãrere
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Alb
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Prin mine
  18. Fluturii
  19. Cuvinte nerostite
  20. Mi-e dor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii