Adrian Furnicã

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Lucire clarã
  3. Umbrele noptii
  4. Somnul de dinainte
  5. Cu o secundã mai târziu
  6. Epilog
  7. Feminin
  8. Cu fața cãtre mine
  9. Limbaj
  10. De ce-mi lipsești
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Esti prea vie
  13. Fluturii
  14. Noapte liniștitã
  15. Toamna iubirii
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Captivã
  18. Într-o cutã
  19. Geometria iubirii
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii