Adrian Furnicã

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Noi
  3. Vorbe
  4. În aceeași direcție
  5. Geometria iubirii
  6. Cum te iubesc
  7. Bun comun
  8. Mai în interior
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Încã te iubesc
  11. Labirintul
  12. Umbrele noptii
  13. Rotunjimile iubirii
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Sã mã sãruți
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Poate cine știe…
  18. Unde se termina iubirea
  19. Licitație
  20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii