Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Între douã bãtãi
2. Mi-e dor
3. Regãsirea
4. Inventar
5. Univers infinit de plăceri
6. Cum te visez?
7. Acolo unde se termina iubirea
8. Suspinul
9. Mecanism matematic și misogin
10. Fãrã pereche
11. Mai… de tot
12. Metamorfoza
13. Ochii tãi
14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
15. Aproape
16. Îmbrãcatã în luminã
17. Tristeți sublim uitate
18. Am plâns
19. Din cauza ta
20. O mânã de sentimente