Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am scris invers
  2. Eu-tu
  3. Decupaj
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Întuneric
  6. Fluturii
  7. Esti prea vie
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Am nevoie de tine
  10. Atât de departe
  11. O mânã de sentimente
  12. Cu o secundã mai târziu
  13. Te simt în mine
  14. Captivã
  15. În spatele urechii
  16. Prea rece
  17. Într-o cutã
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Mai în interior
  20. Ma uit in largul marii caprui

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii