Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Univers infinit de plăceri
  2. Trupurile viselor
  3. Indigestie
  4. Suspinul
  5. Te iubesc
  6. Nebun dupã tine
  7. Semnul tãu
  8. Hibernare
  9. Am scris invers
  10. Lucire clarã
  11. Chinuitoare pãrere
  12. Înãuntru fãrã de sfârșit
  13. Cerc floral
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Captivã
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. Senzații
  19. Sã mã sãruți
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii