Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. Somnul tãu
  3. Feminin
  4. Inventar
  5. Idei
  6. Te iubesc
  7. Acest sentiment
  8. Minunea de a fi existat
  9. Indigestie
  10. Definitiv
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Atingeri ireale
  13. Într-o cutã
  14. În urma mea
  15. Sãrutul încrâncenat și singur
  16. Umed și cald
  17. Cum te visez?
  18. Regãsirea
  19. Acolo unde se termina iubirea
  20. Rotunjimile iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii