Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Nud îmbãtãtor
  4. Nerostire
  5. Încã te iubesc
  6. Altfel, de ce?
  7. Mã doare
  8. Licitație
  9. Cum te iubesc
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Buza ta de sus
  12. Oarecum perfect
  13. Peste tine
  14. Suspinul
  15. Atât de departe
  16. Geometria iubirii
  17. Neant
  18. Pedeapsa
  19. Fãrã pereche
  20. Somnul de dinainte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii