Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Într-o cutã
  3. Noi
  4. Nu te-am cunoscut niciodatã
  5. În aceeași direcție
  6. Cu tine
  7. Metamorfoza
  8. Într-o cutã
  9. Adio, realitate
  10. Conținut
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Univers infinit de plăceri
  13. Pasiune
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Rãscruce
  16. Rotunjimile iubirii
  17. Cum te visez?
  18. Am nevoie de tine
  19. Cadavrele cuvintelor
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii