Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Acest sentiment
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Pasiune
  5. Fluturii
  6. Iubita mea
  7. Univers infinit de plăceri
  8. Prea rece
  9. Hibernare
  10. Cautare
  11. Prezent prea simplu
  12. Tristețe
  13. Aproape
  14. Sfâșiere
  15. Am scris invers
  16. Tristețea de a te fi cunoscut
  17. Esti prea vie
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. N-aș fi crezut
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii