Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. Simțuri
  3. Dorințe nemãrturisite
  4. Nebun dupã tine
  5. Epilog
  6. Noapte liniștitã
  7. Unde se termina iubirea
  8. N-aș fi crezut
  9. Tãcere
  10. Fluturii
  11. Fãrã pereche
  12. Limbaj
  13. Mirare
  14. Licurici
  15. Adio, realitate
  16. Cu o secundã mai târziu
  17. Trupurile viselor
  18. Licitație
  19. Cuvinte nerostite
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii