Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tãcere
  2. Întuneric
  3. Împotriva mea
  4. Te simt în mine
  5. Noapte liniștitã
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Neant
  8. Geometria iubirii
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Hibernare
  11. Sentimente la întâmplare
  12. Între douã bãtãi
  13. Am nevoie de tine
  14. Noi
  15. Cum te iubesc
  16. Te iubesc
  17. Bun comun
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Toamna iubirii
  20. Mãnunchiuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii