Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. În aceeași direcție
  3. Conținut
  4. Încã o lacrimã...
  5. În spatele urechii
  6. Zâmbet rece
  7. Mi-e dor
  8. Dragoste de vânzare
  9. O picãturã din sufletul tãu
  10. N-aș fi crezut
  11. Într-o cutã
  12. Unde se termina iubirea
  13. Poate cine știe…
  14. Cerc floral
  15. Cheia norocului
  16. Buze tari
  17. Trupurile viselor
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. Hibernare
  20. Regãsirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii