Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am scris invers
  2. Tu și restul lumii
  3. Pedeapsa
  4. Atât de departe
  5. Un fel de fericire
  6. Regãsirea
  7. Mai stai…
  8. Patã de culoare
  9. Inventar
  10. Sfâșiere
  11. Sã mã sãruți
  12. Conținut
  13. O mânã de sentimente
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Noi
  16. Epilog
  17. Grãdina cuvintelor
  18. Fluturii
  19. Licurici
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii