Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cautare
  2. Încã te iubesc
  3. Patã de culoare
  4. Mai stai…
  5. Iubita mea
  6. Prezent prea simplu
  7. Definitiv
  8. Trupurile viselor
  9. Între douã bãtãi
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. În aceeași direcție
  14. Împotriva mea
  15. Buza ta de sus
  16. Dragoste de vânzare
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Am plâns
  19. Noi
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii