Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licitație
  2. Fãrã pereche
  3. Vorbe
  4. Palidã mângâiere
  5. Pasiune
  6. Te iubesc
  7. Mi-e dor
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Somnul tãu
  10. Mai… de tot
  11. Biografie
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Un fel de fericire
  15. Cu fața cãtre mine
  16. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  17. Esti prea vie
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Singur în mine
  20. Somnul de dinainte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii