Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vitrina sufletului tãu
  2. Lupta
  3. Cerc floral
  4. Conținut
  5. Dorințe nemãrturisite
  6. Când vei pleca
  7. Umed și cald
  8. Cum te iubesc
  9. Vise
  10. Hibernare
  11. Esti prea vie
  12. Biografie
  13. Întuneric
  14. Te simt în mine
  15. Îmbrãcatã în luminã
  16. Buza ta de sus
  17. Decupaj
  18. Umbrele noptii
  19. Disperare
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii