Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Cum te iubesc
  4. Poezie amarã
  5. Trupurile viselor
  6. Risipirea
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Vorbe
  9. Imaginea ta
  10. Prezent prea simplu
  11. Te iubesc
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Palidã mângâiere
  14. Vise
  15. Simțuri
  16. Patã de culoare
  17. Am plâns
  18. Lupta
  19. Adio, realitate
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii