Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. Poezie amarã
  4. Cuvinte mai moi
  5. Esti prea vie
  6. Eu-tu
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Aproape
  9. Feminin
  10. Identic cu tine
  11. Biografie
  12. Imaginea ta
  13. Buza ta de sus
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Disperare
  16. Chinuitoare pãrere
  17. Poate cine știe…
  18. N-aș fi crezut
  19. Nebun dupã tine
  20. Cum te visez?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii