Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Am nevoie de tine
  3. Suspinul
  4. Metamorfoza
  5. În aceeași direcție
  6. Ma uit in largul marii caprui
  7. Sfâșiere
  8. Identic cu tine
  9. Aproape
  10. Alb
  11. Împotriva mea
  12. Conținut
  13. Singur în mine
  14. Am scris invers
  15. Dorința
  16. Zâmbet rece
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Senzații
  19. Incertitudine
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii