Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. Bun comun
  3. Sã mã sãruți
  4. Eu-tu
  5. Metamorfoza
  6. Jocul
  7. Idei
  8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  9. Cafea
  10. Te simt în mine
  11. Noi
  12. Risipirea
  13. Vise
  14. Un fel de fericire
  15. Indigestie
  16. Regãsirea
  17. Simțuri
  18. Cum te iubesc
  19. Pasiune
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii