Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai… de tot
  2. Șoapte
  3. Biografie
  4. Zâmbet rece
  5. Decupaj
  6. Geometria iubirii
  7. Labirintul
  8. Cum te visez?
  9. Acest sentiment
  10. Mãnunchiuri
  11. Nãpãdit
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Fluturii
  14. Cheia norocului
  15. Din cauza ta
  16. Poate cine știe…
  17. Dorințe nemãrturisite
  18. Unduiri
  19. Pedeapsa
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii