Adrian Furnicã

Umbrele noptii

Postat la 08 Februarie, 2011 de Adrian Furnica




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Vitrina sufletului tãu
  3. Atât de departe
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Cafea
  6. Întuneric
  7. Lucire clarã
  8. Senzații
  9. Zâmbet rece
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Semnul tãu
  13. Vorbe
  14. Ruga
  15. O mânã de sentimente
  16. Patã de culoare
  17. O singurã ființã
  18. Buze tari
  19. În urma mea
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii