Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Feminin
  3. Am nevoie de tine
  4. Cafea
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Împotriva mea
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Neant
  10. Sentimente la întâmplare
  11. Vise
  12. Ruga
  13. Hibernare
  14. N-aș fi crezut
  15. Idei
  16. Adio, realitate
  17. Cautare
  18. O singurã ființã
  19. Și ce dacã, iubito…
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii