Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noi
  2. Cu tine
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Unduiri
  5. Aproape
  6. Adio, realitate
  7. Mai stai…
  8. Noapte liniștitã
  9. Într-o cutã
  10. Încã o lacrimã...
  11. Simțuri
  12. Când vei pleca
  13. Biografie
  14. Te simt în mine
  15. Eu-tu
  16. Indigestie
  17. Labirintul
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Cuvinte mai moi
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii