Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Univers infinit de plăceri
  3. Fluturii
  4. Simțuri
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. Atingeri ireale
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Dragoste de vânzare
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Inventar
  11. Aproape
  12. Cuvinte nerostite
  13. Îmbrãcatã în luminã
  14. Bun comun
  15. O singurã ființã
  16. Disperare
  17. Hibernare
  18. Umed și cald
  19. Esti prea vie
  20. Iubita mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii