Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Disperare
  3. Limbaj
  4. Cum te iubesc
  5. Te simt în mine
  6. Ruga
  7. Cerc floral
  8. Împotriva mea
  9. Am scris invers
  10. Dragostea ta
  11. Sfâșiere
  12. Atât de departe
  13. Idei
  14. În urma mea
  15. Trupurile viselor
  16. Am plâns
  17. Esti prea vie
  18. Prezent prea simplu
  19. O singurã ființã
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii