Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Alb
  2. Poate cine știe…
  3. Pasiune
  4. Aproape
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Sã mã sãruți
  8. Vise
  9. Cuvinte nerostite
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Patã de culoare
  12. Mai… de tot
  13. În spatele urechii
  14. Indigestie
  15. Zâmbet rece
  16. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  17. Suspinul
  18. Dorința
  19. În direcția ta
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii