Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Incertitudine
  2. Atingeri ireale
  3. Univers infinit de plăceri
  4. Revelația
  5. Biografie
  6. Metamorfoza
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Somnul de dinainte
  9. Nerostire
  10. Am nevoie de tine
  11. Atât de departe
  12. Limbaj
  13. Unduiri
  14. Iubita mea
  15. Minunea de a fi existat
  16. Suspinul
  17. N-aș fi crezut
  18. Un fel de fericire
  19. Rãscruce
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii