Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ruga
  2. Sã mã sãruți
  3. Conținut
  4. Revelația
  5. Te simt în mine
  6. Cafea
  7. Idei
  8. Chinuitoare pãrere
  9. Dorința
  10. Vise
  11. Poezie amarã
  12. Cu tine
  13. ????
  14. De ce-mi lipsești
  15. Tristețea de a te fi cunoscut
  16. În mine parte
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Cuvinte mai moi
  19. Acolo unde se termina iubirea
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii