Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  2. Într-o cutã
  3. Cerc floral
  4. Când vei pleca
  5. Rotunjimile iubirii
  6. Minunea de a fi existat
  7. Poate cine știe…
  8. Oarecum perfect
  9. Lucire clarã
  10. Regãsirea
  11. Revelația
  12. În mine parte
  13. Sfâșiere
  14. Idei
  15. Patã de culoare
  16. Vitrina sufletului tãu
  17. Atât de departe
  18. Eu-tu
  19. Ochii tãi
  20. Definitiv

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii