Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. De ce-mi lipsești
  2. Minunea de a fi existat
  3. Cheia norocului
  4. Cautare
  5. Cu tine
  6. Tristețea de a te fi cunoscut
  7. Regãsirea
  8. Ma uit in largul marii caprui
  9. Unduiri
  10. Neant
  11. Mãnunchiuri
  12. Cuvinte nerostite
  13. Patã de culoare
  14. O singurã ființã
  15. Am scris invers
  16. Palidã mângâiere
  17. Cuvinte mai moi
  18. Într-o cutã
  19. Dragostea ta
  20. Din cauza ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii