Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Dorința
  3. Risipirea
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. Încã te iubesc
  8. Jocul
  9. Sentimente la întâmplare
  10. În spatele urechii
  11. Te iubesc
  12. Imaginea ta
  13. Ochii tãi
  14. Mã doare
  15. Mai… de tot
  16. Noapte liniștitã
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Din cauza ta
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii