Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. Nerostire
  3. Șoapte
  4. Nebun dupã tine
  5. Suspinul
  6. În spatele urechii
  7. Fãrã pereche
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Inventar
  10. Captivã
  11. Cum te visez?
  12. Somnul de dinainte
  13. Cerc floral
  14. Marginea existenței
  15. Adio, realitate
  16. Mecanism matematic și misogin
  17. Între douã bãtãi
  18. Tristețe
  19. Dragostea ta
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii