Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Tristețea de a te fi cunoscut
  3. Lucire clarã
  4. Te iubesc
  5. Simțuri zdrențuite
  6. Conținut
  7. Alb
  8. Am sã plec din mine
  9. Trupurile viselor
  10. Un fel de fericire
  11. În direcția ta
  12. Am scris invers
  13. Noi
  14. Suspinul
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Peste tine
  17. Metamorfoza
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Minunea de a fi existat
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii