Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Lupta
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Am nevoie de tine
  5. Toamna iubirii
  6. Pedeapsa
  7. Cuvinte nerostite
  8. Altfel, de ce?
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Indigestie
  12. Umed și cald
  13. Tristețe
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Dorințe nemãrturisite
  16. Am sã plec din mine
  17. Suspinul
  18. Poate cine știe…
  19. O singurã ființã
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii