Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vitrina sufletului tãu
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Regãsirea
  4. Sã mã sãruți
  5. Când vei pleca
  6. Ochii tãi
  7. Mirare
  8. În spatele urechii
  9. Poate cine știe…
  10. Hibernare
  11. Marginea existenței
  12. Într-o cutã
  13. Semnul tãu
  14. Nebun dupã tine
  15. Aproape
  16. Pedeapsa
  17. În urma mea
  18. Împotriva mea
  19. Identic cu tine
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii