Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Adio, realitate
  3. Dragostea ta
  4. Epilog
  5. Labirintul
  6. Senzații
  7. Mãnunchiuri
  8. Inventar
  9. Pasiune
  10. Împotriva mea
  11. Încã o lacrimã...
  12. Rãscruce
  13. Captivã
  14. Peste tine
  15. Licurici
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Biografie
  18. Indigestie
  19. Prea rece
  20. În spatele urechii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii