Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Univers infinit de plăceri
  3. Poezie amarã
  4. Din cauza ta
  5. Poate cine știe…
  6. Idei
  7. Încã o lacrimã...
  8. Într-o cutã
  9. Buza ta de sus
  10. Geometria iubirii
  11. Dorința
  12. Incertitudine
  13. Altfel, de ce?
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Somnul tãu
  16. Imaginea ta
  17. Simțuri
  18. Prezent prea simplu
  19. Am plâns
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii