Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Suspinul
  3. Mirare
  4. Mãnunchiuri
  5. Sãrutul încrâncenat și singur
  6. Fluturii
  7. Identic cu tine
  8. Atât de departe
  9. Risipirea
  10. Acolo unde se termina iubirea
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Împotriva mea
  15. Incertitudine
  16. Geometria iubirii
  17. Conținut
  18. Cheia norocului
  19. Nebun dupã tine
  20. Cuvinte mai moi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii