Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai stai…
  2. Șoapte
  3. Întuneric
  4. Peste tine
  5. Toamna iubirii
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. Patã de culoare
  8. Inventar
  9. Alb
  10. Prezent prea simplu
  11. Bun comun
  12. Vise
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Suspinul
  15. Nud îmbãtãtor
  16. Poezie amarã
  17. Ochii tãi
  18. Decupaj
  19. Tãcere
  20. Indigestie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii