Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Zâmbet rece
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Biografie
  4. Mi-e dor
  5. Regãsirea
  6. Cu o secundã mai târziu
  7. O mânã de sentimente
  8. Prin mine
  9. Trupurile viselor
  10. Idei
  11. Palidã mângâiere
  12. Inventar
  13. Încã te iubesc
  14. Senzații
  15. Pasiune
  16. Cu fața cãtre mine
  17. Indigestie
  18. Somnul de dinainte
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii