Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Univers infinit de plăceri
  2. Identic cu tine
  3. Nebun dupã tine
  4. Mirare
  5. Acest sentiment
  6. Te simt în mine
  7. Sã mã sãruți
  8. Vorbe
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Hibernare
  11. Unde se termina iubirea
  12. Regãsirea
  13. Nerostire
  14. În aceeași direcție
  15. Zâmbet rece
  16. Incertitudine
  17. Oarecum perfect
  18. Grãdina cuvintelor
  19. Marginea existenței
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii