Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cerc floral
  2. Vorbe
  3. Indigestie
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Disperare
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Lupta
  8. Regãsirea
  9. Risipirea
  10. Alb
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Altfel, de ce?
  13. Mã doare
  14. Poate cine știe…
  15. Nu te-am cunoscut niciodatã
  16. Somnul tãu
  17. Definitiv
  18. Geometria iubirii
  19. Zâmbet rece
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii