Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Esti prea vie
  2. Mi-e dor
  3. Marginea existenței
  4. Indigestie
  5. N-aș fi crezut
  6. Tristețea de a te fi cunoscut
  7. În spatele urechii
  8. Inventar
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Regãsirea
  11. Vorbe
  12. Într-o cutã
  13. Cautare
  14. Te iubesc
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Vise
  17. Cu tine
  18. Între douã bãtãi
  19. Cuvinte mai moi
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii