Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Prin mine
  3. Atât de departe
  4. O singurã ființã
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Am scris invers
  7. Captivã
  8. Vise
  9. Mai… de tot
  10. Eu-tu
  11. Am plâns
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Peste tine
  14. Lupta
  15. Revelația
  16. Îmbrãcatã în luminã
  17. Nãpãdit
  18. Acest sentiment
  19. Nerostire
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii