Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Limbaj
  5. Mai stai…
  6. Disperare
  7. În mine parte
  8. Rãscruce
  9. Am sã plec din mine
  10. Nebun dupã tine
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Altfel, de ce?
  13. Noi
  14. Sfâșiere
  15. Întuneric
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Nãpãdit
  18. Toamna iubirii
  19. N-aș fi crezut
  20. Mã doare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii