Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. În direcția ta
  3. Fãrã pereche
  4. Toamna iubirii
  5. Vitrina sufletului tãu
  6. Într-o cutã
  7. Ruga
  8. Cuvinte nerostite
  9. Vorbe
  10. De ce-mi lipsești
  11. Trupurile viselor
  12. Mai în interior
  13. Incertitudine
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Oarecum perfect
  16. Univers infinit de plăceri
  17. N-aș fi crezut
  18. Sfâșiere
  19. Nerostire
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii