Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licitație
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Pedeapsa
  4. Noi
  5. Prin mine
  6. Metamorfoza
  7. Nud îmbãtãtor
  8. Încã o lacrimã...
  9. Dragoste de vânzare
  10. Vâltoare
  11. Mai în interior
  12. Biografie
  13. Esti prea vie
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Peste tine
  16. Semnul tãu
  17. Din cauza ta
  18. Lucire clarã
  19. Feminin
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii