Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Vâltoare
  4. Tãcere
  5. Pedeapsa
  6. Poezie amarã
  7. Revelația
  8. Grãdina cuvintelor
  9. O singurã ființã
  10. Singur în mine
  11. Șoapte
  12. Cum te visez?
  13. Dragostea ta
  14. Buza ta de sus
  15. Acest sentiment
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Am scris invers
  18. Cuvinte nerostite
  19. Regãsirea
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii