Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prezent prea simplu
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Ochii tãi
  5. Buze tari
  6. Limbaj
  7. Dragostea ta
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Cuvinte mai moi
  11. Mi-e dor
  12. Risipirea
  13. Fãrã pereche
  14. Simțuri
  15. Definitiv
  16. Decupaj
  17. Cheia norocului
  18. O mânã de sentimente
  19. Am sã plec din mine
  20. Acest sentiment

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii