Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Cuvinte mai moi
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Inventar
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Prezent prea simplu
  7. Patã de culoare
  8. Nu te-am cunoscut niciodatã
  9. Cum te visez?
  10. Iubita mea
  11. Mai… de tot
  12. Tu și restul lumii
  13. Revelația
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. O picãturã din sufletul tãu
  16. Esti prea vie
  17. Ochii tãi
  18. Decupaj
  19. Nerostire
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii