Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cafea
  2. Iubita mea
  3. Minunea de a fi existat
  4. Te iubesc
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Cuvinte nerostite
  8. Cautare
  9. Senzații
  10. Incertitudine
  11. Jocul
  12. Simțuri zdrențuite
  13. O mânã de sentimente
  14. Semnul tãu
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Mai stai…
  17. Captivã
  18. Nerostire
  19. Unde se termina iubirea
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii