Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noapte liniștitã
  2. Regãsirea
  3. Ai sã mã iubești?
  4. Risipirea
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Geometria iubirii
  7. Unde se termina iubirea
  8. Poate cine știe…
  9. Prezent prea simplu
  10. Tristețe
  11. Întuneric
  12. Inventar
  13. Acest sentiment
  14. Adio, realitate
  15. Am scris invers
  16. Zâmbet rece
  17. Lupta
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Și ce dacã, iubito…
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii