Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Jocul
  3. Adio, realitate
  4. Prezent prea simplu
  5. Tãcere
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Conținut
  8. Rãscruce
  9. O picãturã din sufletul tãu
  10. Disperare
  11. Captivã
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Acest sentiment
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Prin mine
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. Mã doare
  19. Dragoste de vânzare
  20. Prea rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii