Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Încã o lacrimã...
  4. Mai în interior
  5. Zâmbet rece
  6. Rotunjimile iubirii
  7. Bun comun
  8. Prea rece
  9. Am sã plec din mine
  10. Semnul tãu
  11. N-aș fi crezut
  12. Prin mine
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Umed și cald
  15. Împotriva mea
  16. Prezent prea simplu
  17. Ruga
  18. În aceeași direcție
  19. Mã doare
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii