Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. O singurã ființã
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Marginea existenței
  5. Te iubesc
  6. Idei
  7. Cu tine
  8. Ma uit in largul marii caprui
  9. Licurici
  10. Buza ta de sus
  11. Mãnunchiuri
  12. Hibernare
  13. Atât de departe
  14. Singur în mine
  15. Șoapte
  16. Întuneric
  17. Pedeapsa
  18. Unde se termina iubirea
  19. Revelația
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii