Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Geometria iubirii
  3. Adio, realitate
  4. Mirare
  5. Senzații
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Noapte liniștitã
  8. Dragostea ta
  9. Am scris invers
  10. Vitrina sufletului tãu
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Umed și cald
  13. Zâmbet rece
  14. Tristețe
  15. Împotriva mea
  16. Captivã
  17. Patã de culoare
  18. Noi
  19. Prezent prea simplu
  20. Oarecum perfect

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii