Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Epilog
  3. În spatele urechii
  4. Cerc floral
  5. Lucire clarã
  6. Poate cine știe…
  7. Mai stai…
  8. Când vei pleca
  9. Vâltoare
  10. Prea rece
  11. Disperare
  12. Vise
  13. Șoapte
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Atingeri ireale
  16. Licitație
  17. Între douã bãtãi
  18. Cautare
  19. Cafea
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii