Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. Prin mine
  3. Minunea de a fi existat
  4. Toamna iubirii
  5. Jocul
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Am plâns
  8. Senzații
  9. Geometria iubirii
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Vorbe
  12. Am sã plec din mine
  13. Labirintul
  14. Patã de culoare
  15. Unduiri
  16. Nerostire
  17. Ochii tãi
  18. Atingeri ireale
  19. Unde ar fi trebuit sã fii
  20. Acest sentiment

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii