Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. Incertitudine
  4. Semnul tãu
  5. Întuneric
  6. Împotriva mea
  7. Mai în interior
  8. Pasiune
  9. Poate cine știe…
  10. Vorbe
  11. Mã doare
  12. Mirare
  13. Sãrutul încrâncenat și singur
  14. Nãpãdit
  15. Te iubesc
  16. Alb
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Imaginea ta
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii