Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rotunjimile iubirii
  2. Licurici
  3. Din cauza ta
  4. Inventar
  5. O mânã de sentimente
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Dorința
  8. Unde se termina iubirea
  9. Tu și restul lumii
  10. Cuvinte mai moi
  11. Prin mine
  12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  13. Adio, realitate
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Cautare
  16. Împotriva mea
  17. Limbaj
  18. Rãscruce
  19. Noi
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii