Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. Limbaj
  3. Licurici
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Unduiri
  6. Jocul
  7. N-aș fi crezut
  8. Dragoste de vânzare
  9. Idei
  10. Cum te visez?
  11. Biografie
  12. Incertitudine
  13. În mine parte
  14. Umed și cald
  15. Buza ta de sus
  16. Șoapte
  17. Vorbe
  18. Somnul tãu
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii