Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cuvinte nerostite
  2. Mai stai…
  3. Dragostea ta
  4. Mirare
  5. Cu tine
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Un fel de fericire
  8. Poezie amarã
  9. Șoapte
  10. Esti prea vie
  11. Mai… de tot
  12. Risipirea
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Cafea
  15. Inventar
  16. Somnul tãu
  17. Semnul tãu
  18. Nebun dupã tine
  19. Suspinul
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii