Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. N-aș fi crezut
  2. De ce-mi lipsești
  3. Mirare
  4. Somnul de dinainte
  5. Dorințe nemãrturisite
  6. Ma uit in largul marii caprui
  7. Singur în mine
  8. Cadavrele cuvintelor
  9. Licurici
  10. Sã mã sãruți
  11. Fãrã pereche
  12. Te simt în mine
  13. Poezie amarã
  14. Vise
  15. Cheia norocului
  16. Acest sentiment
  17. Chinuitoare pãrere
  18. Aproape
  19. Încã o lacrimã...
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii