Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Minunea de a fi existat
  4. Cuvinte nerostite
  5. Te simt în mine
  6. Cu tine
  7. Împotriva mea
  8. Te iubesc
  9. Licurici
  10. Noapte liniștitã
  11. Pasiune
  12. Trupurile viselor
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. O mânã de sentimente
  16. Între douã bãtãi
  17. Cuvinte mai moi
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Tristețe
  20. O singurã ființã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii