Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Feminin
  3. Simțuri
  4. Alb
  5. Pedeapsa
  6. Geometria iubirii
  7. Am scris invers
  8. Ma uit in largul marii caprui
  9. Oarecum perfect
  10. Esti prea vie
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Singur în mine
  13. Regãsirea
  14. Atât de departe
  15. Tãcere
  16. Cautare
  17. Vitrina sufletului tãu
  18. Mai în interior
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii