Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pasiune
  2. Dorința
  3. Idei
  4. Mai stai…
  5. Peste tine
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. O singurã ființã
  8. În urma mea
  9. Epilog
  10. Am nevoie de tine
  11. Decupaj
  12. Inventar
  13. În direcția ta
  14. Incertitudine
  15. Altfel, de ce?
  16. Lucire clarã
  17. Risipirea
  18. Am scris invers
  19. Cu o secundã mai târziu
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii