Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Captivã
  2. Cum te visez?
  3. Cuvinte nerostite
  4. Am sã plec din mine
  5. Cum te iubesc
  6. Nebun dupã tine
  7. Lucire clarã
  8. Buze tari
  9. Licurici
  10. Înãuntru fãrã de sfârșit
  11. Între douã bãtãi
  12. Limbaj
  13. Epilog
  14. Întuneric
  15. Am nevoie de tine
  16. Prezent prea simplu
  17. Tu și restul lumii
  18. În urma mea
  19. Într-o cutã
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii