Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Oarecum perfect
  3. Vorbe
  4. Poezie amarã
  5. Iubita mea
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Prin mine
  8. Aproape
  9. Grãdina cuvintelor
  10. Buze tari
  11. Între douã bãtãi
  12. Ai sã mã iubești?
  13. În direcția ta
  14. Dorința
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Nãpãdit
  17. N-aș fi crezut
  18. În urma mea
  19. Eu-tu
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii