Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Fluturii
  3. Adio, realitate
  4. Peste tine
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Bun comun
  7. Atingeri ireale
  8. Toamna iubirii
  9. Limbaj
  10. Cum te iubesc
  11. Vitrina sufletului tãu
  12. Cautare
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Alb
  15. Cum te visez?
  16. Un fel de fericire
  17. Prea rece
  18. Ruga
  19. Nebun dupã tine
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii