Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Singur în mine
  2. Semnul tãu
  3. Umed și cald
  4. Tristeți sublim uitate
  5. N-aș fi crezut
  6. Am sã plec din mine
  7. Regãsirea
  8. Noapte liniștitã
  9. Prin mine
  10. Între douã bãtãi
  11. Cum te visez?
  12. Eu-tu
  13. Pedeapsa
  14. Incertitudine
  15. Prea rece
  16. Simțuri
  17. Jocul
  18. Disperare
  19. Înãuntru fãrã de sfârșit
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii