Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Labirintul
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Acest sentiment
  5. Nãpãdit
  6. Într-o cutã
  7. Jocul
  8. Tu și restul lumii
  9. Împotriva mea
  10. Ochii tãi
  11. Marginea existenței
  12. Identic cu tine
  13. Dragoste de vânzare
  14. În spatele urechii
  15. O singurã ființã
  16. Lucire clarã
  17. Poate cine știe…
  18. Conținut
  19. Mai… de tot
  20. Regãsirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii