Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Trupurile viselor
  2. Noapte liniștitã
  3. Cadavrele cuvintelor
  4. Hibernare
  5. Cum te iubesc
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Zâmbet rece
  8. Sã mã sãruți
  9. Incertitudine
  10. Împotriva mea
  11. Nerostire
  12. Idei
  13. Univers infinit de plăceri
  14. Epilog
  15. Suspinul
  16. În urma mea
  17. Semnul tãu
  18. Mai stai…
  19. Inventar
  20. Definitiv

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii