Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Somnul tãu
  3. Conținut
  4. Bun comun
  5. Mecanism matematic și misogin
  6. Pedeapsa
  7. Sã mã sãruți
  8. Nerostire
  9. Toamna iubirii
  10. Te iubesc
  11. Imaginea ta
  12. Încã o lacrimã...
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Semnul tãu
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Licitație
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Poate cine știe…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii