Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licitație
  2. Adio, realitate
  3. Simțuri
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Zâmbet rece
  6. Atât de departe
  7. Am scris invers
  8. Regãsirea
  9. Neant
  10. Noi
  11. Palidã mângâiere
  12. Dragoste de vânzare
  13. Bun comun
  14. În urma mea
  15. Nebun dupã tine
  16. Patã de culoare
  17. Cuvinte nerostite
  18. Unde se termina iubirea
  19. Incertitudine
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii