Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Mi-e dor
  4. Tãcere
  5. Vorbe
  6. Unde se termina iubirea
  7. Sã mã sãruți
  8. Dragoste de vânzare
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Mai în interior
  12. În urma mea
  13. Peste tine
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Acest sentiment
  16. Nãpãdit
  17. Fãrã pereche
  18. Aproape
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii