Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Palidã mângâiere
  2. Neant
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Rotunjimile iubirii
  5. În direcția ta
  6. Prezent prea simplu
  7. Peste tine
  8. Toamna iubirii
  9. Mi-e dor
  10. Disperare
  11. Într-o cutã
  12. Definitiv
  13. Feminin
  14. Acest sentiment
  15. Dragoste de vânzare
  16. Atât de departe
  17. Risipirea
  18. Ai sã mã iubești?
  19. Captivã
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii