Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Te iubesc
  3. Pedeapsa
  4. Ochii tãi
  5. Decupaj
  6. Vorbe
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Alb
  9. Lupta
  10. Cu o secundã mai târziu
  11. Labirintul
  12. Cuvinte mai moi
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Am plâns
  16. Poate cine știe…
  17. Încã o lacrimã...
  18. Cuvinte nerostite
  19. Noapte liniștitã
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii