Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Prin mine
  3. Chinuitoare pãrere
  4. Minunea de a fi existat
  5. Trupurile viselor
  6. Esti prea vie
  7. Pedeapsa
  8. Mi-e dor
  9. Aproape
  10. În mine parte
  11. Cuvinte mai moi
  12. Univers infinit de plăceri
  13. Risipirea
  14. Poate cine știe…
  15. Fluturii
  16. Bun comun
  17. Simțuri
  18. În direcția ta
  19. Licurici
  20. Dorința

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii