Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Șoapte
  2. Mai în interior
  3. Altfel, de ce?
  4. Rãscruce
  5. Licitație
  6. Pasiune
  7. Cerc floral
  8. Palidã mângâiere
  9. Lucire clarã
  10. Mã doare
  11. Unde se termina iubirea
  12. Mai stai…
  13. Idei
  14. Împotriva mea
  15. Ruga
  16. Somnul tãu
  17. Dorința
  18. Senzații
  19. Poate cine știe…
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii