Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Tu și restul lumii
  3. Buza ta de sus
  4. Din cauza ta
  5. Umed și cald
  6. Mai stai…
  7. Incertitudine
  8. Feminin
  9. În direcția ta
  10. Cheia norocului
  11. Cum te visez?
  12. În aceeași direcție
  13. Trupurile viselor
  14. Am plâns
  15. Mai în interior
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Dorința
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Sã mã sãruți
  20. Mi-e dor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii