Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te visez?
  2. Atingeri ireale
  3. Fluturii
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Întuneric
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Împotriva mea
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Grãdina cuvintelor
  10. Acest sentiment
  11. În urma mea
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Indigestie
  14. Singur în mine
  15. Oarecum perfect
  16. Mai stai…
  17. Licitație
  18. Mã doare
  19. Între douã bãtãi
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii