Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Sfâșiere
  3. De ce-mi lipsești
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Epilog
  7. Minunea de a fi existat
  8. Cerc floral
  9. Cum te visez?
  10. Am scris invers
  11. Cu tine
  12. Singur în mine
  13. Cuvinte nerostite
  14. În direcția ta
  15. Neant
  16. Am sã plec din mine
  17. Simțuri zdrențuite
  18. Biografie
  19. Dorința
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii