Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri
  2. Regãsirea
  3. Am plâns
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Prezent prea simplu
  6. Somnul de dinainte
  7. Geometria iubirii
  8. Întuneric
  9. Revelația
  10. Când vei pleca
  11. Metamorfoza
  12. În urma mea
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Buze tari
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Într-o cutã
  18. Nebun dupã tine
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii