Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noapte liniștitã
  2. Cautare
  3. Mai în interior
  4. Poate cine știe…
  5. Mai… de tot
  6. Un fel de fericire
  7. Te iubesc
  8. Noi
  9. Cheia norocului
  10. Biografie
  11. O singurã ființã
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Palidã mângâiere
  14. Licitație
  15. Nu te-am cunoscut niciodatã
  16. Rãscruce
  17. Lucire clarã
  18. Nãpãdit
  19. Imaginea ta
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii