Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Trupurile viselor
  2. Pedeapsa
  3. Regãsirea
  4. Peste tine
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Poezie amarã
  7. Tristețea de a te fi cunoscut
  8. Toamna iubirii
  9. În aceeași direcție
  10. Esti prea vie
  11. Noi
  12. Mã doare
  13. Mirare
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Am scris invers
  16. Risipirea
  17. Cuvinte mai moi
  18. Cheia norocului
  19. Fluturii
  20. Mãnunchiuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii