Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nu te-am cunoscut niciodatã
  2. Indigestie
  3. Dorința
  4. Am scris invers
  5. Noi
  6. Împotriva mea
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Cum te visez?
  9. Lupta
  10. Vorbe
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Eu-tu
  13. Minunea de a fi existat
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Buze tari
  16. Captivã
  17. Biografie
  18. Din cauza ta
  19. Altfel, de ce?
  20. Licitație

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii