Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Decupaj
  3. În spatele urechii
  4. Am plâns
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Jocul
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Șoapte
  9. Labirintul
  10. Epilog
  11. Licurici
  12. În mine parte
  13. Rãscruce
  14. Eu-tu
  15. Vorbe
  16. Buza ta de sus
  17. Altfel, de ce?
  18. Bun comun
  19. Marginea existenței
  20. Peste tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii