Adrian Furnicã

Umbrele noptii

Postat la 08 Februarie, 2011 de Adrian Furnica




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Disperare
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Dragostea ta
  6. Întuneric
  7. Poezie amarã
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Într-o cutã
  10. Palidã mângâiere
  11. Mi-e dor
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Poate cine știe…
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Rãscruce
  17. Indigestie
  18. Ai sã mã iubești?
  19. Fluturii
  20. Șoapte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii