Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Oarecum perfect
  3. Dorințe nemãrturisite
  4. Din cauza ta
  5. Ochii tãi
  6. Cum te iubesc
  7. Senzații
  8. Ma uit in largul marii caprui
  9. Risipirea
  10. Cu o secundã mai târziu
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Te iubesc
  13. Vise
  14. Lucire clarã
  15. Cafea
  16. Neant
  17. Sentimente la întâmplare
  18. Cuvinte nerostite
  19. Bun comun
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii