Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cafea
  2. Am scris invers
  3. Într-o cutã
  4. Disperare
  5. În direcția ta
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Cu tine
  8. Conținut
  9. Noi
  10. Cum te iubesc
  11. Revelația
  12. Bun comun
  13. Poezie amarã
  14. Unde ar fi trebuit sã fii
  15. Mai stai…
  16. Împotriva mea
  17. Ochii tãi
  18. O mânã de sentimente
  19. Mai… de tot
  20. Fãrã pereche

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii