Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. ????
  2. Univers infinit de plăceri
  3. Nud îmbãtãtor
  4. Cum te visez?
  5. Buza ta de sus
  6. Epilog
  7. Cuvinte nerostite
  8. Nãpãdit
  9. Semnul tãu
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Încã te iubesc
  12. De ce-mi lipsești
  13. Adio, realitate
  14. Iubita mea
  15. Indigestie
  16. Mirare
  17. Sentimente la întâmplare
  18. Biografie
  19. Marginea existenței
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii