Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Disperare
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Buze tari
  7. Tãcere
  8. Metamorfoza
  9. Când vei pleca
  10. Împotriva mea
  11. Noi
  12. Atât de departe
  13. Labirintul
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Într-o cutã
  16. Fluturii
  17. Altfel, de ce?
  18. Între douã bãtãi
  19. Imaginea ta
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii