Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Idei
  2. Vâltoare
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Am scris invers
  5. N-aș fi crezut
  6. Marginea existenței
  7. Bun comun
  8. Într-o cutã
  9. În spatele urechii
  10. Singur în mine
  11. Împotriva mea
  12. Mi-e dor
  13. În aceeași direcție
  14. Cheia norocului
  15. Noapte liniștitã
  16. Unduiri
  17. Epilog
  18. Umed și cald
  19. Esti prea vie
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii