Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Jocul
  3. Unde se termina iubirea
  4. Toamna iubirii
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Mai stai…
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Regãsirea
  9. Hibernare
  10. Nebun dupã tine
  11. Ai sã mã iubești?
  12. Labirintul
  13. Esti prea vie
  14. Prin mine
  15. Limbaj
  16. Metamorfoza
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Atingeri ireale
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii