Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. Cum te visez?
  4. Am scris invers
  5. Am plâns
  6. N-aș fi crezut
  7. Conținut
  8. Buza ta de sus
  9. Mai… de tot
  10. Eu-tu
  11. Rãscruce
  12. Cuvinte mai moi
  13. Definitiv
  14. Unde ar fi trebuit sã fii
  15. Toamna iubirii
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Sfâșiere
  18. Iubita mea
  19. ????
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii