Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. În aceeași direcție
  4. Feminin
  5. Sãrutul încrâncenat și singur
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Noi
  8. Prin mine
  9. Te simt în mine
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Ma uit in largul marii caprui
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Tãcere
  14. Buza ta de sus
  15. Revelația
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Conținut
  19. Ochii tãi
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii