Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. În mine parte
  3. Cum te visez?
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Metamorfoza
  6. Toamna iubirii
  7. Dorința
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Biografie
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Atât de departe
  12. Într-o cutã
  13. Lucire clarã
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Cuvinte nerostite
  16. Indigestie
  17. Acest sentiment
  18. Înãuntru fãrã de sfârșit
  19. Cerc floral
  20. Încã o lacrimã...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii