Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Poezie amarã
  3. Buze tari
  4. Hibernare
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Între douã bãtãi
  8. Fãrã pereche
  9. Jocul
  10. Aproape
  11. Feminin
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Rãscruce
  14. Când vei pleca
  15. Cafea
  16. Peste tine
  17. Nebãnuita neputințã
  18. În spatele urechii
  19. Vorbe
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii