Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. N-aș fi crezut
  3. Într-o cutã
  4. Mai… de tot
  5. Am plâns
  6. Hibernare
  7. Bun comun
  8. În direcția ta
  9. Altfel, de ce?
  10. Minunea de a fi existat
  11. Am nevoie de tine
  12. Decupaj
  13. Palidã mângâiere
  14. O singurã ființã
  15. Simțuri zdrențuite
  16. Cuvinte nerostite
  17. Ai sã mã iubești?
  18. Senzații
  19. Atingeri ireale
  20. Tristețe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii