Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mã doare
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Imaginea ta
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Poezie amarã
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Unduiri
  8. Ochii tãi
  9. Sã mã sãruți
  10. Limbaj
  11. Nãpãdit
  12. Vorbe
  13. Iubita mea
  14. Vitrina sufletului tãu
  15. Metamorfoza
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Nerostire
  18. Nebun dupã tine
  19. Incertitudine
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii