Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Conținut
  3. Un fel de fericire
  4. Te simt în mine
  5. Epilog
  6. Cu tine
  7. Și ce dacã, iubito…
  8. Cadavrele cuvintelor
  9. Te iubesc
  10. Jocul
  11. Lucire clarã
  12. Mãnunchiuri
  13. Umed și cald
  14. Tãcere
  15. Idei
  16. Lupta
  17. O singurã ființã
  18. Din cauza ta
  19. Pasiune
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii