Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Idei
  3. Eu-tu
  4. Te iubesc
  5. De ce-mi lipsești
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Suspinul
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Întuneric
  10. Revelația
  11. Chinuitoare pãrere
  12. Dorința
  13. Oarecum perfect
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. Epilog
  16. Noapte liniștitã
  17. O singurã ființã
  18. Indigestie
  19. Sãrutul încrâncenat și singur
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii