Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Șoapte
  3. Poate cine știe…
  4. Feminin
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Buza ta de sus
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Am sã plec din mine
  11. Adio, realitate
  12. Am plâns
  13. Sãrutul încrâncenat și singur
  14. Nud îmbãtãtor
  15. De ce-mi lipsești
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Unduiri
  18. Fluturii
  19. Atingeri ireale
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii