Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. Unde se termina iubirea
  3. O picãturã din sufletul tãu
  4. Tãcere
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Singur în mine
  7. Peste tine
  8. Regãsirea
  9. Zâmbet rece
  10. Mi-e dor
  11. Metamorfoza
  12. Mai stai…
  13. Pasiune
  14. Cu tine
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Hibernare
  17. Te iubesc
  18. Nãpãdit
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii