Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nu te-am cunoscut niciodatã
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Cu tine
  4. Hibernare
  5. Ochii tãi
  6. Patã de culoare
  7. Dorințe nemãrturisite
  8. Buze tari
  9. Indigestie
  10. Revelația
  11. Și ce dacã, iubito…
  12. Poate cine știe…
  13. Umed și cald
  14. Cuvinte nerostite
  15. Vise
  16. ????
  17. Vâltoare
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Unduiri
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii