Adrian Furnicã

Licitație

Dragostea mea e de vânzare
Mie nu-mi mai trebuie pentru cã
Nu mai are obiect
Și nu știu ce sã fac cu ea
Așa ponositã, fãrã vlagã
Uitatã dupã ușã
Sprijinitã cu greu de o speranțã
Micã
Și ea cam palidã

Mai bine o scot la vânzare
Sã o ia cineva care mai are
Nevoie de ea.
O mai cârpește, pe ici pe colo
Îi dã ceva de mâncare
Un sãrut, un zâmbet, o lacrimã
Și o așeazã
În piept, cã, poate, cine știe
Își revine

Sau mai bine o scot la licitație
Cu strigare sau mai bine în șoaptã
Sã nu simtã cã vreau sã o
Înstrãinez….
O datã, de douã ori, de trei ori
Adjudecatã
De domnul acela din spatele
Sãlii
Da, da, acela care te ține de mânã
În locul meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Esti prea vie
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Noi
  5. Cum te visez?
  6. Conținut
  7. Tãcere
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Dorința
  10. Adio, realitate
  11. Grãdina cuvintelor
  12. În aceeași direcție
  13. Labirintul
  14. Vorbe
  15. Zâmbet rece
  16. Hibernare
  17. Revelația
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Ochii tãi
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii