Adrian Furnicã

Cheia norocului

Nu-mi picã odatã în mânã
Cheia norocului?
Vai, cum aș mai pune de- o parte
În mii de pachețele gata de livrare
Noroc preambalat
Sã-l pot împãrți și altora
Cu mult discernãmânt
Sau contra zâmbete
Pe care le-aș pãstra și pe astea
La loc întunecos și rece
Doar, doar, voi putea sã dau totul
La schimb cu un strop de
Fericire.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Întuneric
  2. Adio, realitate
  3. Singur în mine
  4. Nebãnuita neputințã
  5. În aceeași direcție
  6. Și ce dacã, iubito…
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Pedeapsa
  9. Mã doare
  10. Altfel, de ce?
  11. Biografie
  12. Umed și cald
  13. Vise
  14. Inventar
  15. Noi
  16. Limbaj
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Mai stai…
  19. Dorințe nemãrturisite
  20. Chinuitoare pãrere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii