Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Atingeri ireale
  3. Prin mine
  4. Limbaj
  5. Lucire clarã
  6. Tristețea de a te fi cunoscut
  7. Nerostire
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Te iubesc
  10. Conținut
  11. Revelația
  12. Bun comun
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Îmbrãcatã în luminã
  16. Risipirea
  17. Poate cine știe…
  18. Semnul tãu
  19. Jocul
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii