Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umed și cald
  2. Minunea de a fi existat
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Acest sentiment
  5. Limbaj
  6. Unduiri
  7. Prea rece
  8. Cuvinte mai moi
  9. Sã mã sãruți
  10. Revelația
  11. Tristețe
  12. Mai stai…
  13. Idei
  14. Poezie amarã
  15. Definitiv
  16. Pasiune
  17. Alb
  18. Unde se termina iubirea
  19. Mã doare
  20. Când vei pleca

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii