Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Palidã mângâiere
  2. Poezie amarã
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Unde se termina iubirea
  5. Idei
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Am nevoie de tine
  10. Acest sentiment
  11. Rãscruce
  12. Bun comun
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. N-aș fi crezut
  15. Geometria iubirii
  16. Lucire clarã
  17. Umbrele noptii
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Mã doare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii