Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. În spatele urechii
  3. Epilog
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Întuneric
  6. Decupaj
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Incertitudine
  9. Cum te iubesc
  10. Poate cine știe…
  11. Altfel, de ce?
  12. Noi
  13. De ce-mi lipsești
  14. Trupurile viselor
  15. Palidã mângâiere
  16. În urma mea
  17. Tãcere
  18. În direcția ta
  19. Esti prea vie
  20. Revelația

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii