Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sã mã sãruți
  2. Suspinul
  3. Semnul tãu
  4. Dragoste de vânzare
  5. Decupaj
  6. Poate cine știe…
  7. De ce-mi lipsești
  8. Cerc floral
  9. Nãpãdit
  10. Palidã mângâiere
  11. Neant
  12. Mãnunchiuri
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Tu și restul lumii
  15. Disperare
  16. Hibernare
  17. Tãcere
  18. Biografie
  19. Umbrele noptii
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii