Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Semnul tãu
  2. Dorința
  3. Somnul tãu
  4. O singurã ființã
  5. Noapte liniștitã
  6. Neant
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Pasiune
  9. Te simt în mine
  10. Șoapte
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Sãrutul încrâncenat și singur
  13. Mãnunchiuri
  14. Într-o cutã
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Inventar
  17. Rãscruce
  18. Captivã
  19. Cum te iubesc
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii