Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Biografie
  3. Regãsirea
  4. Mirare
  5. Eu-tu
  6. Sentimente la întâmplare
  7. ????
  8. În urma mea
  9. Senzații
  10. Minunea de a fi existat
  11. Adio, realitate
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Între douã bãtãi
  14. Încã o lacrimã...
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Fluturii
  17. Unde se termina iubirea
  18. Captivã
  19. Cuvinte mai moi
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii