Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Sã mã sãruți
  4. Mai în interior
  5. Nerostire
  6. Ruga
  7. Vorbe
  8. Senzații
  9. Dorințe nemãrturisite
  10. Buza ta de sus
  11. Indigestie
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Oarecum perfect
  14. Sfâșiere
  15. Noapte liniștitã
  16. Incertitudine
  17. Prea rece
  18. Suspinul
  19. Disperare
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii