Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. O singurã ființã
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Umbrele noptii
  5. Nebun dupã tine
  6. Cu tine
  7. Cautare
  8. Te iubesc
  9. Unduiri
  10. Biografie
  11. Unde se termina iubirea
  12. Tristețea de a te fi cunoscut
  13. Când vei pleca
  14. Risipirea
  15. Esti prea vie
  16. Rotunjimile iubirii
  17. Imaginea ta
  18. Cu fața cãtre mine
  19. Cuvinte mai moi
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii