Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Disperare
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Noi
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Rãscruce
  10. Simțuri
  11. Trupurile viselor
  12. În mine parte
  13. Am scris invers
  14. Epilog
  15. Geometria iubirii
  16. Neant
  17. Șoapte
  18. Feminin
  19. Mai în interior
  20. Cautare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii