Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Cheia norocului
  3. N-aș fi crezut
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Metamorfoza
  6. Cu tine
  7. Jocul
  8. Toamna iubirii
  9. Sã mã sãruți
  10. Hibernare
  11. Senzații
  12. Licurici
  13. Unduiri
  14. Într-o cutã
  15. În aceeași direcție
  16. Altfel, de ce?
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Te simt în mine
  19. Limbaj
  20. Prea rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii