Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buze tari
  2. Iubita mea
  3. Dorința
  4. Mecanism matematic și misogin
  5. Mai în interior
  6. Minunea de a fi existat
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Am scris invers
  9. Te iubesc
  10. Rãscruce
  11. În urma mea
  12. Între douã bãtãi
  13. Univers infinit de plăceri
  14. O singurã ființã
  15. Umbrele noptii
  16. N-aș fi crezut
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Mi-e dor
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Singur în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii