Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Esti prea vie
  2. ????
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Când vei pleca
  5. Din cauza ta
  6. Hibernare
  7. Oarecum perfect
  8. Disperare
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. O singurã ființã
  11. Eu-tu
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. Noi
  14. Captivã
  15. În mine parte
  16. Biografie
  17. Cum te iubesc
  18. Senzații
  19. Buza ta de sus
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii