Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Acolo unde se termina iubirea
  3. Adio, realitate
  4. Am scris invers
  5. Singur în mine
  6. Un fel de fericire
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Unde se termina iubirea
  9. Încã te iubesc
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Am nevoie de tine
  12. Nãpãdit
  13. Suspinul
  14. Somnul tãu
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. ????
  17. Lucire clarã
  18. Jocul
  19. Oarecum perfect
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii