Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Biografie
  2. Sfâșiere
  3. Neant
  4. Tristețea de a te fi cunoscut
  5. Eu-tu
  6. Tu și restul lumii
  7. Buza ta de sus
  8. Am scris invers
  9. Labirintul
  10. Nãpãdit
  11. Întuneric
  12. Cuvinte nerostite
  13. Senzații
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Tristeți sublim uitate
  16. Mai stai…
  17. Mai în interior
  18. Licurici
  19. Cu tine
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii