Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Întuneric
  2. Cu tine
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Te simt în mine
  5. O singurã ființã
  6. Cum te visez?
  7. Atât de departe
  8. Umed și cald
  9. Semnul tãu
  10. În mine parte
  11. Vise
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Incertitudine
  14. Marginea existenței
  15. Poezie amarã
  16. Vitrina sufletului tãu
  17. Mãnunchiuri
  18. Alb
  19. De ce-mi lipsești
  20. Tristețe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii