Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Te iubesc
  4. Biografie
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Te iubesc
  7. Oarecum perfect
  8. Prezent prea simplu
  9. Imaginea ta
  10. Risipirea
  11. Încã o lacrimã...
  12. Trupurile viselor
  13. Vise
  14. Identic cu tine
  15. Univers infinit de plăceri
  16. Zâmbet rece
  17. Idei
  18. Am scris invers
  19. Unduiri
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii