Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Idei
  2. Unde se termina iubirea
  3. Alb
  4. Esti prea vie
  5. Mã doare
  6. Poezie amarã
  7. De ce-mi lipsești
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Mai… de tot
  10. Adio, realitate
  11. O mânã de sentimente
  12. Noapte liniștitã
  13. Univers infinit de plăceri
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Umbrele noptii
  16. Nãpãdit
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Somnul tãu
  19. Limbaj
  20. Decupaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii