Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Labirintul
  2. N-aș fi crezut
  3. Somnul de dinainte
  4. Înãuntru fãrã de sfârșit
  5. Licitație
  6. Ai sã mã iubești?
  7. Tãcere
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Noapte liniștitã
  10. Poezie amarã
  11. Licurici
  12. Cautare
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Inventar
  15. Disperare
  16. Mã doare
  17. Nerostire
  18. Suspinul
  19. Atingeri ireale
  20. Am sã plec din mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii