Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri
  2. Prin mine
  3. Jocul
  4. Definitiv
  5. Buze tari
  6. Limbaj
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Hibernare
  9. Semnul tãu
  10. În direcția ta
  11. Poate cine știe…
  12. Tristețea de a te fi cunoscut
  13. Un fel de fericire
  14. Marginea existenței
  15. Dorința
  16. Somnul de dinainte
  17. Licitație
  18. Licurici
  19. Rãscruce
  20. Nãpãdit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii