Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Poate cine știe…
  3. Un fel de fericire
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Pedeapsa
  7. Semnul tãu
  8. Geometria iubirii
  9. Idei
  10. Când vei pleca
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Lupta
  13. Senzații
  14. Labirintul
  15. Noi
  16. Vise
  17. Tu și restul lumii
  18. Mai stai…
  19. Inventar
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii