Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Biografie
  2. Marginea existenței
  3. Licurici
  4. Zâmbet rece
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Te simt în mine
  7. Într-o cutã
  8. Cuvinte nerostite
  9. Cu o secundã mai târziu
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Peste tine
  12. Somnul de dinainte
  13. Te iubesc
  14. Unduiri
  15. Tristețe
  16. Dorințe nemãrturisite
  17. Suspinul
  18. Toamna iubirii
  19. Minunea de a fi existat
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii