Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Zâmbet rece
  2. Am sã plec din mine
  3. Tãcere
  4. Umbrele noptii
  5. Nebun dupã tine
  6. Adio, realitate
  7. Cum te visez?
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Vise
  10. Imaginea ta
  11. Patã de culoare
  12. Decupaj
  13. Prea rece
  14. Somnul de dinainte
  15. Toamna iubirii
  16. Metamorfoza
  17. Altfel, de ce?
  18. Senzații
  19. Rotunjimile iubirii
  20. Indigestie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii