Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragoste de vânzare
  2. Cuvinte mai moi
  3. Palidã mângâiere
  4. Unde se termina iubirea
  5. În mine parte
  6. Marginea existenței
  7. Poate cine știe…
  8. Nerostire
  9. Cuvinte nerostite
  10. Feminin
  11. Ma uit in largul marii caprui
  12. Noi
  13. Șoapte
  14. Poezie amarã
  15. Cu tine
  16. Sã mã sãruți
  17. Decupaj
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Aproape
  20. Suspinul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii